Ora la care pamantul a stat

Ora la care pamantul a stat
Se scurge rapid printre degete…
Pe 4 cai venit-au straini
Cu suflet negru si ochi haini,
Cu zambet de apocalipsa cruda,
Doamne, pe noi cine ne-ajuta?!
Din ei nasc flacari, din flacari scrum!
Eu nu mai stiu unde-s acum…
Din sabie se naste moarte
Si viata nu-ndrazneste sa ma mai poarte…
Si totul se umple, si totul e vuiet.
Si totul cade, si liniste nu e.
Totul ma doare ca prima oara,
Si scrum, si cenusa, in plina seara.
Si totul s-a spart
In ora la care pamantul a stat.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.