semn

caut in oameni ce nu gasesc in mine… nasc in mine idei si pareri, si stiu ca gresesc… ii vreau prea mult, sau prea putin, nici nu stiu de ce respir uneori, si aglomeratia ma lasa rece… transpira palma stanga, si dreapta se umfla dintr-o data, si zambetul meu e un pic mai rosu. si vreau sa invat, si vreau sa trec prin toti, si vreau sa-i stiu pe toti, si sa fiu mai buna ca ei. tacerea mi se opreste in gat si-mi vine sa le strig lucruri urate, dar nu pot, pentru ca…

si renunt, si maine o iau de la capat. imi zdrelesc genunchii incercand sa ajung la voi, sa ajung la tine, sa ajung la mine… imi stric picioarele, pe care spuneai ca le iubesti, si le saruti in visul meu noapte… mi-e sete si ma ploua, strang in brate roua, si tu nu esti de gasit…

ma caut pe mine printre oameni, te caut pe tine in mine, oglinda ma minte si aerul ma inunda greu.
clipele se trezesc o data cu mine, dar mor in secunda in care deschid ochii cu adevarat. si raman singura, inundata de lumina, dar fara o cale. si ma tot caut, si ma zdrelesc, astept si scurm in mine, si dau doar de pietre si radacini uscate.

cand m-oi gasi, anunta-ma. da-mi, te rog, un semn.

Sursa poza.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.