Jucăria

Am fost jucăria ta atâta timp, încât am uitat să mă mişc singură. Am aşteptat, cuminte, pe un raft, să mă umplu de praf, să vii să mă ştergi o secundă şi să mă laşi din mână, să încremenesc tăcută tot acolo.
Vreau şi eu o jucărie a mea, cu care să mă joc.
N-aş lăsa-o să se umple de praf, şi n-aş uita-o pe raft, n-aş abandona o clipă jocul cunoscut şi fuga printre flori. Vreau jucăria mea, care să mă ţină tainic în braţe, să respire cu mine şi să se joace cu părul meu. Să ştie că mă descurc şi singură, dar care să mă ia în braţe tocmai din cauza asta.
Pe jucăria mea n-o pot lăsa pe raft, o vreau curată şi sinceră, caldă şi acasă, aşa cum trebuie să fie jucăria.
Pentru jucăria mea n-o să fiu stăpână, o să fiu tot jucărie…

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.