Datorii de suflet

Le-am rămas datoare oamenilor pe care nu i-am iertat, celor pe care i-am uitat, celor cărora le-am zis lucruri fără să fiu atentă, celor cărora le-am călcat secretele, celor cărora le-am zis da, celor cărora le-am zis doar poate, celor cărora le-am zis nu, celor cărora mi-e ruşine să le dau un telefon, celor fără de care trăiesc zilnic şi mi-e dor uneori…
Le-am rămas datoare cu vorbe, cu zâmbete, cu fapte şi cuvinte, cu sentimente şi amintiri, trăiri şi clipe. Le-am rămas datoare cu un ajutor, cu o mână, cu un sărut, cu o îmbrăţişare.
Timpul trece peste noi şi, odată cu el, distanţa se adânceşte…

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.