Despre distanta

Distanta nu-i nimic, dar ea inseamna totul. Ne masuram in metri, kilometri si alte unitati de masura gratuite, dar uitam sa ne masuram in minute, secunde, cuvinte, imbratisari… Ne invartim, bezmetici, ca o supa de quarci, si cautam in lumea asta mica tot ce nu stim sa cautam in noi.
Afara, cautam iubire, intelegere, brate puternice care ne sustin si vorbe care ne alina. In noi zac toate lucrurile astea, and then some! Si le ratam, tot risipindu-ne pe altii. Dam bucatele sfinte din noi, tot incercand sa micsoram distanta. Dam bucatele sfinte din noi, tot incercand sa raspandim iubirea. Dam bucatele sfinte din noi, pe care nu le vom revedea niciodata si pe care nimeni nu ni le va da inapoi.
De multe ori, ne bucatelim sufletul in fata oamenilor, si oamenii nu dau doi bani pe el si il arunca la gunoi. Ne sfasiem pe dinauntru, incercand sa fim frumosi pe dinafara pentru toti strainii cu zambet crud. Carne din carnea noastra e renegata zi de zi, si smulgem din noi zambete si fericiri, doar pentru ca pe altii nu-i fac sa zambeasca si sa fie fericiri.
Distanta se aduna, tot mai multa si mai grea, in noi si intre noi. Si la final nu va mai fi nici macar tacere. Doar abur de rasuflare sparta, uscata pe un geam…

Sursa poza. Inspiratie.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.