cenușă

încet, se stinge flacăra,
și-ncet se mai strecoară
fior de seară și, amară,
parcă nu mă mai suport.
în urmă, pe sub pași, troznesc
vise uscate, gânduri chircite,
tăcere și speranță, împletite,
se agonisesc.
cenușă a rămas sub pașii din apus,
flăcările-n brațe s-au cuprins,
sub suflului aerului s-au tot încins
și în tăcerea nopții-ncet s-au stins.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.