Oraș de iarnă

road to nowhereA început din nou să ningă. Vremea asta devine din ce în ce mai deprimantă, și eu sunt atât de obosită. Am obosit să mai lupt în fiecare dimineață cu bălțile și troienele, iar seara cu frigul, bălțile și troienele.
Niciodată nu mi-a plăcut frigul, dar zăpada îmi plăcea. Acum e și frig, zăpada e murdară, e aglomerație pe străzi, în autobuz și m-am săturat să văd oameni zgribuliți.
Nu vreau decât să vină vara din nou, să port pantofii mei noi – cu toc! – și să mă plimb pe jos până acasă. Nici shoppingul nu mi-ar mai putea face plăcere, pentru că mă deprimă să intru în magazine cu toate hainele alea pe mine, să-mi ia o jumătate de oră doar ca să mă pot dezbrăca să probez o rochie pe care n-o pot purta, să-mi ia altă jumătate de oră ca să mă îmbrac, să mai stau 3 sferturi de oră la casă… Sounds like a drag…
Pe frigul ăsta, n-am nici poftă de mâncare, nici de uitat la filme, nici de ascultat muzică…
Aș vrea doar să stau în pat și să dorm, doar că viața mi-a rezervat alte lucruri pentru mâine. Trebuie s-o iau de la capăt, cu plimbatul prin bălțile mele gri…

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.