Cum imi amintesc eu moartea – IV

A patra scrisoare

Paul. Aş vrea uneori să ştiu pe unde eşti, să ştii că îmi pasă. Visez uneori că eşti mort, te visez uneori palid, şi-mi zâmbeşti strâmb. Aş vrea să ştiu că eşti bine, şi că oriunde ai fi, te gândeşti din când în când la mine.
Bobo mârâie şi el, noaptea, în somn, probabil te visează. Vine şi se cuibăreşte la pieptul meu, cum făceai tu când erai răcit, şi-mi vine să urlu. Câinele nu mă ajuta deloc, pentru că uneori în privirea lui văd cum te caută şi el.
Aş vrea măcar sa nu mai visez nimic, să am un somn lin, ca moartea, măcar să nu mă mai chinui, să nu mă sperii că ţi s-ar putea întâmpla ceva.
În momentele astea, mi-aş dori chiar să ştiu că e cineva lângă tine, care te iubeşte, şi că, indiferent dacă mai e sau nu loc pentru mine în sufletul tău, eşti bine.
Mi-e dor de tine, Paul. Tu te mai gândeşti la mine?

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.