Noiembrie 29th, 2009 by breathemein

Vine iarna. Mai are un pic si-mi bate la usa, in suflet mi-a batut deja, si cand nu sunt cu tine, e ger napraznic acolo. Vin sarbatorile de iarna, sarbatori reci, si ma gandesc ca e primul an in care nu vreau brad. Ma agatam de traditia asta din copilarie, cautand ceva pierdut de mult. Intre munti de oameni seriosi si tacuti, bradul nu mai semnifica nimic. Intre masini murdare si claxoane impartite cu bunatate de catre colegii de trafic, faptul ca vine Craciunul nu mai inseamna nimic. Abia astept sa vina Craciunul, sa-l dorm mai repede, sa se duca in lumea lui, si la anul sa-l astepte altcineva cu sufletul la gura.
Nu vreau sa stiu de sarmale si cozonac, si alte prostii care se gatesc acum. Probabil o sa ma inchid in casa, cu un pahar de vin cald, si cu o pijama moale, o sa astept sa treaca si o sa ma gandesc la ce a fost. Probabil o sa schimb ocazional meniul, si o sa inlocuiesc vinul cu un ceai cald cu lapte, sau cu o cafea placut mirositoare. Ma gandesc ca daca stau suficient de mult pe loc, sarbatorile o sa treaca mai repede, si tu o sa te intorci.

Snow Patrol - An Olive Grove Facing The Sea

sworn to secrecy i might go after school
she was an angel i saw her swimming there
i am in such a mess i can’t cope without this
she just teases me pretends she can’t see me here

so let me go out there
i can breathe fresh air
stay with you all night
just let me love you
just for a while want to
be with you all night
be with you all night

until i fall asleep

just let me be here
i won’t tell anyone

don’t wanna wake up

the blind lead the blind so why can’t i find my way
this could be heaven but i don’t know where i am
i am too scared to come out from behind here
my body is aching it feels like it’s wearing me

Noiembrie 26th, 2009 by breathemein

I’m running out of ways to make you see
I want you to stay here beside me
I won’t be ok and I won’t pretend I am
So just tell me today and take my hand
Please take my hand
Please take my hand

Just say yes, just say there’s nothing holding you back
It’s not a test, nor a trick of the mind
Only love

It’s so simple and you know it is
You know it is, yeah
We can’t be to and fro like this
All our lives
You’re the only way to me
The path is clear
What do I have to say to you
For Gods sake, dear
For Gods sake, dear
For Gods sake, dear
For Gods sake, dear
For Gods sake, dear

Just say yes, just say there’s nothing holding you back
It’s not a test, nor a trick of the mind
Only love

Just say yes, coz Im aching and I know you are too
For the touch of your warm skin
As I breathe you in

I can feel your heart beat through my shirt
This was all I wanted, all I want
Its all I want
Its all I want
Its all I want
Its all I want

Just say yes, just say there’s nothing holding you back
It’s not a test, nor a trick of the mind
Only love

Just say yes, coz Im aching and I know you are too
For the touch of your warm skin
As I breathe you in

Noiembrie 26th, 2009 by breathemein

A şasea scrisoare

Bună, Paul. Nu ţi-am mai scris de mult, încerc să trec peste tot ce s-a întâmplat în ultima vreme. Aerul a devenit foarte greu de respirat, şi gândurile sunt din ce în ce mai grele.
Ideea e că mi-am dat seama că de când te ştiu eu pe tine, mi-e mult mai uşor să mă mint. Să cred că-mi plac căţeii, să-mi placă să gătesc, să te suport când sforăi, sau când îţi arunci lucrurile prin casă. Să ştii că fără tine mi-e mult mai uşor să nu-mi mai placă lucrurile astea. Mi-era uşor, cu tine în preajmă, să cred că te iubesc, şi că nu pot trăi fără tine. Mi-a fost uşor să mă amăgesc – toţi în jurul meu erau fericiţi şi împliniţi cu cineva alături, aşa că te-am găsit pe tine, m-am agăţat de tine şi mi-am spus “De azi îl iubesc pe Paul.”. Nu mă înţelege greşit – eşti un om extraordinar, Paul, doar că m-am prefăcut atât de bine că te iubesc, încât şi eu credeam asta.
Ai fost omul potrivit la locul potrivit, ce pot să spun mai mult decât atât. Am putut să mă agăţ de tine până la ceruri şi înapoi, şi să ştii că în minciuna mea am fost chiar sinceră. Am crezut cu toată puterea mea că te iubesc, şi aşa mi-am format un ideal din a te iubi mai mult. Mă bucur că mi-a ieşit, dar e cazul să încetez cu prostiile astea. Tu ai plecat, eu am crescut, între noi mai e doar o singură diferenţă – distanţa. Tu n-ai mai îmbătrânit, eu în schimb m-am îndepărtat de tine şi de tot ce-ai însemnat, de prietenii “noştri”, de câinele nostru, de patul nostru, de cănile noastre, de tot ce ne făceau un întreg.
E mai bine aşa – nu pot să mă mint zilnic, să-mi spun că te iubesc sau că mi-e dor de tine. Adio, Paul.

Noiembrie 26th, 2009 by breathemein

Femeile mint mult. Cand tin la tine, nu-ti arata, cand nu tin la tine, se comporta ca si cum ar tine, cand le pasa, nu se obosesc sa schiteze nimic, cand nu le doare de tine, te fac sa crezi ca esti foarte important. Femeile te mint, de cand deschid ochii, si pana ii inchid, si fiecare gura de aer pe care o trag in piept, e ca sa alimenteze o alta minciuna. Se mint pe ele in primul rand, in al doilea rand pe tine, si in al treilea rand isi mint soarta. Daca ar avea cate un banut pentru fiecare minciuna spusa, ar fi bogate, si n-ar mai fi nevoite sa minta barbatii, ca sa obtina banii aia.
Barbatii mint, ca si femeile, tot ca sa se ascunda, dar reusesc sa se desprinda de minciuna, n-o traiesc intens, si nu mint in asa fel incat sa creada minciuna.
Femeile isi construiesc povestea in cap, apoi ti-o expun, pe rand, idei bine construite, bine conturate, perfect aparate din toate partile, apoi, pe masura ce iti prezinta minciuna perfecta, le vezi cum cred in ea, cum o apara si o imbunatatesc cu timpul, cum adauga noi si noi elemente, o transforma si o fac sa evolueze. Pentru barbati, minciuna e doar o minciuna, e ceva simplu. Nu spun “am fost cu tipa aia bruneta”, spun “am fost cu baietii la bere”. Nuu, o femeie ar gasi ceva de genul “am fost la magazin, voiam sa-mi cumpar o rochie, dar n-aveau marimea mea, si cand aveau marimea mea, n-aveau culoarea pe care o voiam, asa ca m-am plimbat prin alte magazine, am gasit cesuletul asta pentru tine, si daca tot eram acolo, i-am luat si mamei niste cercei. Apoi m-a sunat mama, asa ca m-am gandit sa-i duc cerceii, si cat am stat acolo, am si gatit un pic, saraca n-avea nimic de mancare.”. Apoi te-ar pupa si te-ar intreba “Tu ce faci? Cu cine ma mai inseli?”.

Noiembrie 22nd, 2009 by breathemein

Esti intotdeauna liber sa te razgandesti, si sa iti alegi alt viitor, sau un alt trecut.
(Richard Bach - “Indrumar pentru Mesia”).

Am facut o viata jocul altora, mi-am contruit casa in baza cuvintelor lor, si pe terenul lor. Cateodata, imi vopseam coliba in culori vesele, si ei credeau ca in casa mea nu e furtuna. Nu vedeau cum atarnam pe la geamuri, si nu vedeau griul disperat din ea. Cioburile atarnande peste tot erau mascate cu atentie de obloane colorate in rosu aprins, si daca se intampla sa se vada ceva, spuneam repede ca e un mis-en-scene foarte reusit.
Ma mascam, si ma afisam lumii sub masca reusita a omului fericit, tarand cu grija piciorul si bila grea de fier. E greu sa-ti tarasti minciunile, dorind sa fi fost un pic altfel, un pic mai bun, un pic mai vesel, un pic mai atent si mai rasfatat. E greu sa te prefaci ca neatentia altora nu te atinge, si sa te prefaci ca-ti pasa de niste oameni care nu te intregesc. E usor sa te prefaci ca nu te intereseaza sa cauti, si sa respingi cautarea, din motive de simpla lene. Cand lasi focul din tine sa se stinga, incet-incet, dispari si tu cu el. Cand te uiti la aer, o sa vezi ca nu mai ies decat aburi razleti din tine, fara caldura si fara lumina.

Vreau sa ma aprind, sa fiu din nou foc si lumina. Vreau sa zambesc, si sa fiu fericita. Vreau sa ma tii in brate, si sa fie liniste. Sa respiri in parul meu, si sa-mi redecorezi sufletul in armonie. Vreau sa fii langa mine cand e liniste si lumina, si cand se face iarasi noapte, sa ma trezesc langa tine, si sa imi dau seama ca e doar un cosmar. De fapt, e cald, e lumina, e liniste, si tu respiri in parul meu.

Noiembrie 7th, 2009 by breathemein

Am visat cum ma visai. Ma ghiceai de sub patura groasa, aruncata peste mine, imi ghiceai genunchii
stransi la gura, si degetele mainii care se odihneau pe picior. Intrai brusc, si vedeai cum dorm, si te opreai la fel de brusc.
Inaintai ca o pisica, si-ti faceai ochii mici in intuneric, cautandu-ma cu privirea. Te-ai lovit de masuta de cafea, pe care zacea telefonul uitat si o gura de zat.
Te-ai apropiat de patul mare, pe trei sferturi rece, care ma adapostea in mijlocul lui ca pe o insula razleata. Acolo nu tremura nimic, si doar genunchii dusi la gura te faceau sa crezi ca mai rasufla cineva acolo. Aburii ieseau, rasuflarea mea calda se odihnea pe buza ta obosita.
Mi-ai luat patura, ai ridicat-o de un colt, si te-ai strecurat in pat langa mine…
… Buna dimineata.

Noiembrie 7th, 2009 by breathemein

Unii suntem catei, unii suntem carti de joc, unii suntem cersetori, unii suntem trestii in vant si picaturi de ploaie.
Suntem prosti si creduli, suntem infimi, fire de praf, lacrimi sarate, amintiri adunate, miros de vechi, parfum de nou.
Gandurile ni se vad prin par si prin ochi, pielea aduna jeg si ani, talpile ne dor, incet-incet, surasele ne mor… Pe buze.
Si tot pe buze, tot acolo, e numele nostru. Ne strigam unii pe altii, si numele si ura, statutul, povestea, minciuna, adevarul. In cuvinte, se aduna uneori tot si de multe ori nimic. Si cand imi vars cuvintele, nu iese nimic. Nu iese nici sange, nici viata, nici durere.
Ma golesc, ma intorc, vapaia din mine se stinge. Sunt doar un caine, o carte de joc.
O cersetoare. O trestie in vant. O picatura de ploaie.

Noiembrie 4th, 2009 by breathemein

A cincea scrisoare

Ciudat. Tocmai am observat că nu mai am niciun pix în casă. Bobo le-a ros aproape pe toate, iar pe restul le-am consumat, scriindu-ţi şi desenându-ţi chipul pe şerveţele de hârtie. Scriu cu creionul tău mecanic din facultate, cu care îţi desenai proiectele şi desenele, şi pentru care m-am dus o dată la 2 noaptea să-ţi cumpăr mine.
O dată cu venirea toamnei, la noi acasă e din ce în ce mai frig. Port ploverul tău zile la rând şi trebuie să-l spăl foarte des. Sper că nu te superi pe mine că-l port, chiar dacă ţi-l scămoşez. Miroase a tine şi a detergent curat, si mi-e drag să-l port. Aş vrea să ştiu unde eşti, să mă ajuţi să desfac o sticlă de vin. Să mă ajuţi cu bagajele şi să gătim împreună. Să mă săruţi, să mă ţii în braţe, să ai grijă de mine…
În fine… ţi-am promis că nu mai vorbim de asta. O să tac. Nu vreau să te superi pe mine.
Ieri am fost la spital. Ieri am fi făcut 2 ani de când suntem împreună. Am băut un vin, cu Bobo, şi te-am plâns amândoi. Ni s-a făcut dor de tine, şi lui Bobo i s-a făcut foame. M-am dus să-i desfac o cutie de mâncare lui Bobo, dar nu ştiu cum am tras de cheiţă, că mi-a rămas în mână. Mi-am zis ’la dracu’ în gând, şi mi-am şters o lacrimă. (Să ştii, Paul, că şi când beau vin, încerc să fiu puternică, aşa cum m-ai învăţat tu. Ştiu că nu prea-mi iese, dar iartă-mă, te rog.)
Am luat cuţitul (Bobo ăsta e chiar enervant uneori, tot latră şi mă sâcâie. De ce naiba nu are răbdare?), l-am băgat în conservă, nu ştiu să desfac idioţeniile astea nici dacă mă împuşti. Mă iau nervii şi mai tare, Bobo nu mai tace, plâng, la dracu, şi mi-e dor de tine, Bobo latră în continuu… Şi deodată tace.
A ieşit greu sângele de pe gresia din bucătărie, doctorul n-a mai putut să-l salveze pe Bobo. Casa e şi mai goală, e mai frig şi mai urât. Paul, promit că nu mai beau. Bobo promite să nu mai latre. Unde eşti…

Noiembrie 3rd, 2009 by breathemein

A patra scrisoare

Paul. Aş vrea uneori să ştiu pe unde eşti, să ştii că îmi pasă. Visez uneori că eşti mort, te visez uneori palid, şi-mi zâmbeşti strâmb. Aş vrea să ştiu că eşti bine, şi că oriunde ai fi, te gândeşti din când în când la mine.
Bobo mârâie şi el, noaptea, în somn, probabil te visează. Vine şi se cuibăreşte la pieptul meu, cum făceai tu când erai răcit, şi-mi vine să urlu. Câinele nu mă ajuta deloc, pentru că uneori în privirea lui văd cum te caută şi el.
Aş vrea măcar sa nu mai visez nimic, să am un somn lin, ca moartea, măcar să nu mă mai chinui, să nu mă sperii că ţi s-ar putea întâmpla ceva.
În momentele astea, mi-aş dori chiar să ştiu că e cineva lângă tine, care te iubeşte, şi că, indiferent dacă mai e sau nu loc pentru mine în sufletul tău, eşti bine.
Mi-e dor de tine, Paul. Tu te mai gândeşti la mine?

Noiembrie 1st, 2009 by breathemein

A treia scrisoare

E frig. E al dracului de frig. Mi-am făcut un ceai, şi l-am tras mai aproape pe Bobo. Mârâie, plăcut surprins de faptul că-l bag în seamă, şi s-a întins lângă mine. E cald şi moale, exact aşa cum ar fi trebuit să fie un căţel, şi ceaiul are gust de vanilie.
M-am încălţat cu şosetele tale, şi am tras pe mine ploverul tău. S-a făcut un pic mai cald, şi mi s-au înroşit obrajii. Aburii ceaiului îmi vin pe faţă, şi mi se pare că mă învigorează. Bobo e un dulce, şi-mi linge obrajii, de-acum încălziţi de la ceai. Mi-e atât de dor de tine, mă doare pieptul şi nu-mi dau seama dacă e din cauza răcelii, sau din cauză că nu mai eşti.
Mi-am dat seama că nu am zahăr în ceai, şi trebuie să-l scutur pe Bobo de pe mine. Merg uşor, abia calc în şosetele tale, şi fac gălăgie deloc. Ploverul tău stă un pic departe de mine, dar e destul de moale şi pufos, şi se compensează cu asta, nu? În fond, tot de aia îţi plăcea şi ţie. Am găsit lângă zahăr o sticluţă ciudată. Nici nu ştiu când şi de ce a ajuns acolo, cred că unul din noi a pus-o din greşeală. E otrava aceea pentru gândaci. Mai ţii minte când am luat-o, şi nu dădeai cu ea prin casă, doar ca să râzi de mine şi să vezi cum mă supăr? Ai plecat. Otrava a rămas. În ceai e tot dulce. E aproape plină – căci n-am avut noi mulţi gândaci de omorât. Ceaiul îmi tremură în mână, totul e ca într-o pâclă densă. Bobo latră la mine, şi n-am timp să-l liniştesc… Bobo, nu mai linge din st…

Adio, Paul. Mă întreb pe unde eşti, a câta oară pe ziua de azi?