Cum imi amintesc eu moartea – II

A doua scrisoare Nopţile mele sunt agitate. Calmantele nu mă mai ajută, câinele nu-mi ţine de cald şi-mi vine uneori să urlu de singurătate. Maică-mii i-e frică să nu vină cineva peste mine, să nu păţesc ceva, dar cred că nu înţelege că pe beţivi şi pe nebuni îi ocroteşte Dumnezeu. Uneori visez că mor. De multe ori, mor pentru că aşa am vrut eu. Astăzi vorbeam cu tine, Paule, în vis. Şi...