Pastorală

“Îmi place fusta ta scurtă.” Declaraţia e atât de vagă, Căci nu ştii dacă lungimea ei Te invită sau te condamnă. Îţi place că miros a vanilie Pe dinăuntru, şi-a scorţişoară. Îţi place că scoica mea nu e atât de amară Şi-ai prefera s-o umpli cu miere şi ceară. Crestată uşor, pe mâini şi pe piept, Îţi sorb astăzi sucul şi respir încet, Şi te-aş cuprinde-ntre picioare, De nu...