Iulie 16th, 2009 by breathemein

Seara din Bucuresti e calda, fara pic de adiere. Picioarele ei se misca, intr-un ritm greu de cunoscut pentru restul lumii. Fata ei face tot felul de figuri, oamenii rad de ea, uneori pare chiar cretina. De fapt, se uita pe podeaua metroului pentru ca i se pare ca sunt urme de sange pe ea. Si-si plimba ochii, de la o pata la alta, si se gandeste oare cum a murit un om acolo? Si se gandeste la parcul pe care l-a strabatut, dar parca nu era ea. Mergea langa ea, era ea intr-un fel, dar nu era. Crengile o loveau usor de picioare, si acum era in metrou, picior peste picior, in rochia ei frumoasa si scurta, si-si bea sucul la cutie. Buzele ei se sarutau cu metalul, si tipii din fata ei isi dadeau coate si faceau gesturi obscene.
Ea stia ca vorbeau despre ea, dar incerca sa le evite privirile iscoditoare. Lor nu le ramanea de facut decat sa se aplece putin, incercand sa se uite pe sub fusta ei.
Isi sorbea linistita sucul, si-si imagina cu sete cum i-ar fi omorat. O enervau, i se parea ca o fac de ras, desi erau doar in partea cealalta de metrou. Oamenii pareau sa n-o observe, sa nu-i observe nici pe ei, asa ca ea batea un ritm inexistent in cutia de suc.
Petele de pe jos se apropiau cu viteza mare, si desenau scenele care le-au creat, apoi se indepartau si se spargeau in vocea indivizilor cu prea putin bun simt.
La un moment dat, s-a auzit un sunet infundat. Au inceput sa rada. Apoi s-a simtit ca si cum ar fi tras ceva metroul inapoi, si apoi ca si cum ar fi calcat pe ceva. Idioti fiind, au inceput sa rada.
-Ha ha! Au calcat un caine!
Cea mai stupida presupunere, cea mai lipsita de haz, din fericire, cea mai departata de adevar.
Mana ei s-a strans mai tare pe cutia metalica de suc. Metroul si-a continuat drumul in viteza, chiar daca deasupra se auzeau zgomote ciudata. Se gandea ca suna ca in filmul ala, Alien, cu extraterestri balosi care sareau din pieptul personajelor principale.
Partea superioara a vagonului a fost smulsa.
un curent de aer rece a intrat o data cu o bala scarboasa. S-a lipit de parul unei femei de langa ea, iar capul femeii s-a dezintegrat in 3 secunde.
Ea a stat, a asteptat si nu s-a miscat. Aproape ca nu indraznea sa respire. Fiinta cea ciudata care se itea deaspura ei semana cu extraterestrul din film - iar asta parea foarte incredibil.
Isi misca capul in stanga si-n dreapta, analizand posibilele victime, si in timpul asta impartea bale acide care descompuneau totul in calea lor.
Vitejii - cei trei viteji - inlemnisera pe scaunul din fata ei. Creatura ciudata nici nu se uita la ea, parea ca doar macina imprejurul lor ca si cum ar fi vrut sa-i separe de orice ajutor. Babuta de langa ei a ramas fara poseta, paza de la metrou a ramas fara baston, iar un nene care a incercat sa intre in teritoriul celor trei a ramas fara picior.
Satula sa imprastie saliva acida (avea, probabil, o rezerva limitata), creatura ciudata a clipit o data trist si o data flamand spre cei trei macho meni. Dupa ce s-a saturat de clipit, a intins spre ei o limba lipicioasa, mirosind a bale supraincalzite, cum mirosea tot vagonul de altfel. Rapid de tot a transportat cei trei tipi spre interiorul ei, probabil la fel de acid si de primitor ca exteriorul ei.
Gandacul supradimensionat s-a saturat cu prada ei frivola, a tras o ragaiala binemeritata dupa atata munca si, cu mult bun simt, a pus capacul la loc peste vagon.
Brusc, a reaparut poseta babutei de langa, bastonul paznicului si piciorul lui nenea ramas schiop acu’ doua minute.
A fost anuntata statia la care urma sa cobor, iar eu ma chinuiam doar sa adun sucul pe care-l varsasem pe mine pentru ca idiotii aia mi-au pus piedica.