Iulie 11th, 2009 by breathemein

Am avut ieri ocazia sa ma plimb putin prin oras. N-am mai facut-o de mult, n-am avut de ce. Ma ghideaza o lipsa de chef, ma anima absolut nimc, uneori nu-mi vine sa respir. And so, I went out. Bine, recunosc, am fost “cu treaba” - treaba which went awry, as usual. Asa ca am pornit la pas incet, no music involved (mi s-au stricat castile la mp3 player - am in plan ori unele noi, ori un mp3 player nou). Am mers pe jos de la universitate pana la Romana, studiind cu grija vitrinele magazinelor si incercand, pe cat posibil, sa ma feresc de aerele conditionate care curg. Pe care, apropo, le urasc la maxim. Auzisem intr-o perioada ca in afara nu au voie sa-si atarne cutiile alea pe afara, as vrea sa fie si aici o lege de genul asta, pen’ ca io nu-s obligata sa merg pe strada si sa-mi curga in cap apa lor murdara (presupun eu ca e murdara).
Apoi, am zis ca ma plimbam prin magazine. Am ajuns la Flo & Jo, care intr-o perioada aveau haine dragute. Nu si acum. Nope, not really. Si cand am intrat acolo, mi-au cazut ochii (cum altfel?) pe niste sandale. Le iau, le studiez, ma sperii. Ele, sandalele, erau banale. Pretul lor nu era. Pentru ca erau facute din materiale reciclate. Hartia igienica e si ea facuta din hartie reciclata, dar tot nu costa aproape 300 de lei la reducere (aproximativ 400 de lei costau initial). Mi s-a parut absurd. In afara de faptul ca toate chestiile presupus organice si presupus naturale costa de cel putin 2 ori mai mult decat orice chestie normala, cele reciclate costa si mai mult. Da, stiu ca e scump procedeul de reciclare si refolosire, but still… Practic marfa pe care o iau ei e gratis, nu dau nimic pe materia prima, iar procesul de reciclare si refolosire practic e like so coined and so yesterday, incat ar trebui sa aiba preturi normale articolele respective. This is like the vegans that wear leather shoes. E snobism pur si pe mine ma enerveaza. E un pret nejustificat care n-ar trebui sa fie atat de mare, pentru ca ei n-o fac de dragul planetei, o fac de dragul economiei.
In alta ordine de idei, am terminat de vazut “Weekend cu mama”. Yah, I kno’. Cu telenovelista Adela Popescu si Medeea Marinescu. Un film per total ok, uneori actorii au depasit asteptarile, alteori au dat-o in bara, finalul a fost neasteptat, copilul lui “Cris” era superb - un boboc de floare, manca-o-ar mama. M-a enervat ca totusi pastreaza tristetea aia de tranzitie a filmelor romanesti, sentimentul de oboseala, murdarie si gandaci oriunde s-ar filma, ma enerveaza ca e asa fad uneori, ca toata cinematografia romaneasca. Dar l-a salvat coloana sonora. There is this band - Sleepy Rebels. And their music. Probabil ca cei carora nu le place indie n-o sa reactioneze pozitiv, dar mie imi place sentimentul de aer, de “surrealism” pe care-l emana, vocea tipei si cum se potriveste pe scenele din film - care este unul foarte dramatic, after all.
In concluzie, FARA aer conditionat atarnand pe-afara si curgand in capul trecatorilor! FARA suprapret nejustificat! GO GO GO Sleepy Rebels! Enjoy Sleepy Rebels!

PS: puteti sa ascultati tot albumul aici : http://www.myspace.com/sleepyrebels.