Recenzie – Concert Basement Jaxx

Hello, Basement Jaxx!
A inceput concertul cu un nene DJ – Tom Wilson, necunoscut pentru mine. Acceptabil, ingurgitabil, muzica de adormit, nu chiar monotona, fara high-pichted sounds, care sa deranjeze la ureche. Nu stiu ce canta el, in ograda lui, dar sa zicem ca a fost ok. Am incercat sa ma misc pe muzica lui, asteptand sa se mai umple pe-acolo.
A urmat un nene dubios rau de tot, TRG, conform specialistilor, mixator profesionist de dubstep or smth. Jenibil. Ma durea capul, cred ca era nevoie de o buna cantitate de alcool ca sa ma inteleg cu nenea ala care invartea de butoane cu o atitudine de genul „uite-ce-miscari-ample-fac-eu-ca-sa-demonstrez-ca-e-nevoie-de-multa-maiestrie-sa-apesi-pe-butoane-din-cand-in-cand”, iar cum eu nu bausem nimic, cred ca nu aveam cum sa pricep misterul acestei muzici care-mi distrugea neuronul. Aici am cam renuntat sa mai dansez, pentru ca neuronul de care tocmai am vorbit cedase nervos.
Dupa el, au urmat Moderat, o senzatie pe-afara, si am constatat ca si aici ii stia multa lume. Era o tipa care a stat singura tot concertul, si parea ea destul de plictisita, parca asteptand highlight-ul serii. Pentru ea s-a dovedit a fi tipii de la Moderat. 4 tipi, frate, dintre care unul (Apparat – asa il cheama!) canta la clape, la chitara, la voce si facea si pe DJ-ul, si ceilalti 3 aveau un rol incert in tot spectacolul, au inceput show-ul care mai mult era vizual, decat muzical, destul de spectaculos, dar din ce in ce mai banal in timp. Pentru ce ai avea nevoie de 4 oameni, cand unul face cat 4, ca sa repete acelasi sunet, la volume diferite, timp de 6-7 minute? Inca n-am inteles, asa ca am renuntat s-o mai observ pe tipa roscata cu codite cum se extazia pe-acolo (in liniste, fara sa lesine sau sa deschida ochii – dansa cu ochii inchisi), si m-am dus sa ma odihnesc pe scaune, asteptand concertul pentru care venisem.
Cu greu, a venit si momentul meu. BASEMENT JAXX PE SCENA! Au inceput, cum nici nu ma asteptam, cu „Good Luck”, apoi „She’s No Good”, apoi nu mai stiu ce piese, apoi piesa noua „Raindrops” – pe care au adaptat-o foarte frumos cantand „Raindrops in Romania”, dar cu care publicul n-a stiut ce sa faca si a cam picat experimentul, „Romeo” – varianta acustica si alte piese super tari, culminand cu „Where’s Your Head At”, la care doua dintre soliste au coborat de pe scena in public. Ambele au dat mana cu mine, iar una din ele m-a ciufulit. Loved that! Pacat ca n-au avut un public bun, cel putin cei din primul rand de pe langa mine nu cantau, nu dansau, nu sareau, nu bateau din palme, nu incurajau artistii deloc, desi ar fi meritat. Unul din tobosari facea mereu semne, incercand sa animeze aceasta mare de obositi care nu puteau pricepe diversitatea muzicala ce li se oferea, dar nu a avut sanse deloc. Mi-a placut concertul lor, pentru ca desi e proiectul muzical a doi oameni, au reusit sa-i „bage in fata” pe solistii si instrumentistii cu care lucreaza, recunoscandu-le meritele. Tipul de la trompeta era genial, solistele erau criminale, chiar daca doua dintre ele erau mai plinute, dansau si scena era plina la tot pasul de aluzii si conotatii sexuale, a treia era atat de mobila si elastica, dansa si canta in acelasi timp, facea spagatul and shook her booty on the floor, solistii erau foarte diferiti, unul alb, foarte classy si sassy, altul negru, ultra-jamaican, costumele erau super tari si ei se schimbau dupa fiecare melodie, the dance routines nu erau chiar routines, lumini, muzica, DJ, mixuri dupa Michael Jackson, Kings Of Leon si altii. Ma doare gatul de la cat am tipat, dar pe bune ca a meritat!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.