Iunie 28th, 2009 by breathemein

Hello, Basement Jaxx!
A inceput concertul cu un nene DJ - Tom Wilson, necunoscut pentru mine. Acceptabil, ingurgitabil, muzica de adormit, nu chiar monotona, fara high-pichted sounds, care sa deranjeze la ureche. Nu stiu ce canta el, in ograda lui, dar sa zicem ca a fost ok. Am incercat sa ma misc pe muzica lui, asteptand sa se mai umple pe-acolo.
A urmat un nene dubios rau de tot, TRG, conform specialistilor, mixator profesionist de dubstep or smth. Jenibil. Ma durea capul, cred ca era nevoie de o buna cantitate de alcool ca sa ma inteleg cu nenea ala care invartea de butoane cu o atitudine de genul “uite-ce-miscari-ample-fac-eu-ca-sa-demonstrez-ca-e-nevoie-de-multa-maiestrie-sa-apesi-pe-butoane-din-cand-in-cand”, iar cum eu nu bausem nimic, cred ca nu aveam cum sa pricep misterul acestei muzici care-mi distrugea neuronul. Aici am cam renuntat sa mai dansez, pentru ca neuronul de care tocmai am vorbit cedase nervos.
Dupa el, au urmat Moderat, o senzatie pe-afara, si am constatat ca si aici ii stia multa lume. Era o tipa care a stat singura tot concertul, si parea ea destul de plictisita, parca asteptand highlight-ul serii. Pentru ea s-a dovedit a fi tipii de la Moderat. 4 tipi, frate, dintre care unul (Apparat - asa il cheama!) canta la clape, la chitara, la voce si facea si pe DJ-ul, si ceilalti 3 aveau un rol incert in tot spectacolul, au inceput show-ul care mai mult era vizual, decat muzical, destul de spectaculos, dar din ce in ce mai banal in timp. Pentru ce ai avea nevoie de 4 oameni, cand unul face cat 4, ca sa repete acelasi sunet, la volume diferite, timp de 6-7 minute? Inca n-am inteles, asa ca am renuntat s-o mai observ pe tipa roscata cu codite cum se extazia pe-acolo (in liniste, fara sa lesine sau sa deschida ochii - dansa cu ochii inchisi), si m-am dus sa ma odihnesc pe scaune, asteptand concertul pentru care venisem.
Cu greu, a venit si momentul meu. BASEMENT JAXX PE SCENA! Au inceput, cum nici nu ma asteptam, cu “Good Luck”, apoi “She’s No Good”, apoi nu mai stiu ce piese, apoi piesa noua “Raindrops” - pe care au adaptat-o foarte frumos cantand “Raindrops in Romania”, dar cu care publicul n-a stiut ce sa faca si a cam picat experimentul, “Romeo” - varianta acustica si alte piese super tari, culminand cu “Where’s Your Head At”, la care doua dintre soliste au coborat de pe scena in public. Ambele au dat mana cu mine, iar una din ele m-a ciufulit. Loved that! Pacat ca n-au avut un public bun, cel putin cei din primul rand de pe langa mine nu cantau, nu dansau, nu sareau, nu bateau din palme, nu incurajau artistii deloc, desi ar fi meritat. Unul din tobosari facea mereu semne, incercand sa animeze aceasta mare de obositi care nu puteau pricepe diversitatea muzicala ce li se oferea, dar nu a avut sanse deloc. Mi-a placut concertul lor, pentru ca desi e proiectul muzical a doi oameni, au reusit sa-i “bage in fata” pe solistii si instrumentistii cu care lucreaza, recunoscandu-le meritele. Tipul de la trompeta era genial, solistele erau criminale, chiar daca doua dintre ele erau mai plinute, dansau si scena era plina la tot pasul de aluzii si conotatii sexuale, a treia era atat de mobila si elastica, dansa si canta in acelasi timp, facea spagatul and shook her booty on the floor, solistii erau foarte diferiti, unul alb, foarte classy si sassy, altul negru, ultra-jamaican, costumele erau super tari si ei se schimbau dupa fiecare melodie, the dance routines nu erau chiar routines, lumini, muzica, DJ, mixuri dupa Michael Jackson, Kings Of Leon si altii. Ma doare gatul de la cat am tipat, dar pe bune ca a meritat!

Iunie 27th, 2009 by breathemein

Ghici ce… Am plecat acasa, am dormit, m-am trezit si m-am intors iar acasa. Eu am doua case : una aici, una acolo. In niciuna nu e liniste, in niciuna nu e pace, in niciuna eu nu sunt eu.
Ghici ce… Pana la urma nu am mai mers s-o vad pe tanti Duffy. O sa merg sa vad niste neni adusi de nenii care-i aduc pe Tiesto si alti DJ, niste neni care nu-s DJ si care-mi plac mie mult. I hope I haz fun tonite with Basement Jaxx.

Iunie 15th, 2009 by breathemein

A purtat pantofii in seara urmatoare. Am scos-o in oras si ma uitam la ea cum isi bea vinul. Nu prea stie sa bea, si nu stie sa fie cocheta. Ea e cocheta. E naiva si un pic prostuta, de parca ar avea 12 ani si a primit o ciocolata de la un strain. Ma simt un pic ciudat, pentru ca o analizez asa ca la microscop. Imi arunc ochii in decolteul ei, si ma uit la cerceii pe care i-am cumparat. E foarte fericita astazi, si cred ca de aceea s-a murdarit de frisca pe nas. Niciodata nu se machiaza, nu se da cu fond de ten. Are pielea fina si moale, si cand te mangaie, zici ca e spuma. Rade la mine, si pe varful nasului i-a mai ramas putina frisca.
Ne indreptam spre taxi, si eu o tin de brat, ca sa nu cada. Chicoteste putin, si-si aseaza mantoul, si se uita la sofer. O privire un pic perversa si rea s-a asternut in ochii ei. Nu cred ca s-a ametit chiar atat de tare, dar cred ca a prins curaj sa ma testeze. Isi strecoara mana intre cele 2 scaune din fata, si incepe sa-l mangaie pe sofer pe piciorul drept. Socat, bietul barbat, care poate are acasa o femeie grasa, mirosind a sarmale, nu reuseste sa schiteze niciun gest. Ii iau eu mana, cu frumosul, si o mangai usor:
- Hai, iubita, sa nu ne dam in spectacol. Ii zambesc, si ii pun capul pe umarul meu. S-a linistit.
Masina porneste, si ii zic soferului sa ne plimbe putin prin centrul vechi. Intre timp, ea si-a indreptat capul spre mine, si-mi respira pe lobul urechii. Ma linisteste respiratia ei uniforma, si textura buzelor care ma ating din cand in cand. Nasul ei, fara sa fie mare, se sprijina de gatul meu. Are un nas carn, care te face sa razi. Culorile din obrajii ei s-au mai calmat, nu mai e asa rosie.
Cand am coborat din taxi, era sa cada si cand s-a sprijinit de mine, m-am dezechilibrat un pic. Am pornit incet, spre cladirea in care locuiam, ne-am urcat in lift, si am apasat, in ordine, “Inchide usile” si “2″.
In lift, ea si-a mai revenit, si s-a uitat un pic la mine, sa vada daca-s suparata, si cand a vazut ca-i zambesc, mi-a zambit inapoi. M-am dus spre ea, si am sarutat-o usor. Ea mi-a raspuns si a prelungit sarutul, s-a agatat de mine si m-a tras spre peretele cabinei. S-a deschis usa in fata noastra, si am coborat, amandoua cautand cheile in gentile noastre. Eu am gasit-o prima, si i-am deschis. A intrat ca o furtuna, si in timp ce eu ma chinuiam sa scot cheia din usa, ea si-a aruncat geanta pana in sufragerie.
Am ridicat o spranceana - ea nu facea niciodata dezordine, si mai ales, nu ar fi aruncat cadouri de la mine in felul acela. Privirea ei avea ceva salbatic, si parul i se ravasise cu totul. In sufragerie nu era aprinsa nicio lumina, si doar luna se strecura, timida, prin perdeaua crem. Am inchis usa dupa mine, si ea a cautat telecomanda de la sistemul audio. Am ramas surprinsa - ascultase muzica de prin anii 50-60, ceea ce nu face de obicei.
S-a intors cu spatele la mine, eu am inchis usa pe dinauntru. A inceput sa-si dea jos mantoul, incet, chiar foarte incet. Eu nu-mi aduc aminte cand mi-am dat jos pantofii, stiu doar ca ma enerva cureaua lor de pe glezna. A inceput sa danseze, adica nu stiu ce dans era. Dadea din solduri, si mergea in spate, undeva unde banuia ea ca sunt eu. Eu mi-am lasat geanta pe jos, si-mi iesisera din ea chei, acte, bani, servetele, agende…
Ea continua sa vina, si cand era la un metru in fata mea, s-a intors cu fata spre mine. Parul ii statea pe fata, intr-o dezordine de care nu as fi crezut-o in stare. A intins mana spre intrerupatorul de lumina, a stins-o, apoi m-a atins pe par. M-a mangaiat si mi-a asezat parul. Mi-a suflat suvitele de pe fata, si m-a sarutat, trecator, pe frunte. Fara sa vreau, sau poate era de la gresia de pe jos, am inceput sa tremur. Mana ei a coborat de la ureche la gat, si ma mangaia, iar pielea mi se facea ca de gaina. Nu puteam sa respir - sau respiram prea mult. Nu-mi dadeam seama. Ochii mi i-am inchis, cand mana ei a coborat din ce in ce mai mult.
A poposit pe sani - mereu spunea ca am sanii mai frumosi ca ai ei. A vrut sa ma sarute prin rochie, dar nu stiu de ce s-a razgandit. Mana ei explora in continuare, de-a lungul liniei parului, imi masura oasele, imi cerceta mainile, imi mangaia sanii. S-a uitat putin la mine, si a facut o miscare discreta si a ajuns in spatele meu. M-a luat in brate, si m-a condus, incet, spre dormitor. Imi soptea ceva, eram prea amortita ca sa inteleg ce. Ii simteam doar mainile, fierbinti si puternice, ca niciodata - autoritare, si nu voiam decat sa ma supun. Am ajuns in dormitor, si m-a intors cu fata spre ea. M-a dezbracat incet, sarutand fiecare loc in care a fost o bucatica de rochie. M-a asezat pe pat, si m-a lasat sa ma uit la ea, cum se chinuia sa-si scoata rochia noua pe care i-o luasem. Cand a ramas goala, si-a adus aminte de pantofi.
- Lasa-i, i-am zis, si mi-a zambit. Si-a dat parul la o parte, si a plecat capul inspre stanga. Nu stiam unde mai vazusem expresia asta - nu la ea, in niciun caz - dar nici nu ma chinuiam sa imi amintesc. Era prea frumoasa.
Eram pe pat, si ea a inceput sa-mi sarute degetele de la picioare, urcand tot mai sus, spre pulpa, intre pulpe…
As fi vrut doar s-o sarut, dar se ferea, cu o abilitate necunoscuta ei. Ea era cea adulata pana acum, ea n-ar fi avut curaj sa ma lase s-o vad fara cearsaf. Mainile ei cautau ceva, si cand ma gaseau, erau fericite. Parul ei se revarsa acum pe mine, si-si odihnea capul pe burta mea. Tot sarutandu-ma, tot cautandu-ma, pana cand m-a gasit, pana cand mana ei s-a grabit sa ajunga acolo, pana cand m-a lasat sa o sarut…
Mi se parea ca au trecut ore, si placerea dura de o secunda. N-as fi vrut sa-i zic nimic, ca sa nu intrerup nimic din ce ar fi putut rupe ce era in ea. Era atat de speciala, si modul in care ma iubea era cu totul necunoscut. Mie imi amintea de el, caci el m-a adulat cu o seara inainte, facand exact aceleasi miscari, sarutandu-ma exact in aceleasi locuri, atingand exact aceeasi piele.
Stai! De ce ma gandesc la EL? EA e aici, ea ma atinge, ea ma saruta, sunt povestea ei si ea e a mea.
Ii simt parul pe pulpe, in timp ce-mi indeparteaza picioarele, si simt cum ma saruta, cum ma cauta, cum ma gaseste acolo unde ar trebui sa fiu…

Iunie 8th, 2009 by breathemein

Toti copiii de la bloc strangeau timbre. Cutii de chibrituri. Clasoare cu fluturi. Caradaste. Soparle. Pietricele.
Colega mea mi-a dat, in prima zi de scoala, o moneda de 1 franc belgian din 1991. Era o zi de 16 septembrie 1993. In clasa a doua, nu-ti raman prea multe de facut decat sa te imprietenesti cu colegul de banca, sau cu vecinul de palier. Colega mea de banca m-a placut, probabil, prea mult, si mi-a intretinut viciul asta tot timpul cat a stat cu mine. Scoala generala a fost presarata cu scurmatul pamantului dupa comori, sau uitatul la Sailor Moon. O faceam pentru ea, eu nu ma omoram dupa desene animate. Uneori, preferam sa discut cu maica-sa despre carti, desi gusturile ei mi se pareau puerile. Aveam 10 ani - ce pot sa zic, daca Sandra Brown mi se parea puerila?
Colega mea zgarma pamantul si-mi scotea de acolo tot felul de monede, care mai vechi, care mai noi. Bunicii ei erau de undeva de la munte, si cand se intorcea de la ei, radia. Si-mi mai aducea un banut.
Avea un frate mai mare, si noi planuiam sa facem in asa fel incat sa ma casatoresc cu el, pentru ca noi doua sa fim mereu impreuna. Nu credeam niciodata in asta, dar ea era foarte entuziasmata de asta. Never wanted to burst that bubble.
Stiu ca intr-un an m-a luat cu ea la bunicii ei. Si in gradina lor a sapat si a sapat, pana cand a dat de o moneda din 1924. Era atat de ruginita, incat nu se mai cunostea nici valoarea ei. Mult timp, a fost cea mai veche moneda din colectia mea.
Peste ani si ani, prietena mea s-a mutat la tara, cu parintii, si a disparut din viata mea. Prin clasa a sasea a plecat, dar colectia mea a continuat sa creasca.
Ajunsesem sa am aproximativ 30 de monede din Romania, printre care una din 1878, din argint, si una din 1943, tot din argint. Erau preferatele mele.
Prima, pentru ca era o legenda de familie - una din strabunele mele pare-se ca a fost tiganca, care s-a indragostit de un roman, si au fost alungati si de romani, si de tigani. Era o moneda din salba ei. Nu stiu cat e de adevarat, dar suna prea romantic ca sa nu iti placa.
A doua, cea din 1943, a fost un noroc chior. Altfel nu-l pot numi. M-a trimis mama sa-i cumpar tigari, si la magazin am dat peste Dennis, pericol public. Un pusti de la noi din cartier care batea tot ce apuca, bea si fuma de la 12 ani, marea belea pe capul omului. L-am vazut ca se juca cu o moneda, si i-am cerut-o ca sa ma uit si eu la ea. Era foarte mare si foarte grea, si era cu capul Regelui Mihai - inca nu aveam o moneda cu efigia lui. L-am intrebat cat cere pe ea, nu prea aveam eu de gand sa plec de-acolo fara s-o capat, si-mi zice ca n-are ce sa faca cu ea, ca nu-si poate lua tigari cu ea. Si mi-a dat-o pe degeaba. I-am cumparat tigari mamei, si am tulit-o, pentru ca mi-era frica sa nu se razgandeasca. Zile in sir, am privit-o si am analizat-o, am scrijelit peretii din balcon cu ea, ca-mi placeau urmele pe care le lasa pe var, si ani la rand m-am certat cu mama, care insista sa-mi faca cercei din ea.
Am avut multe monede preferate. Spre exemplu, am avut drept favorita o moneda din Cehoslovacia, cu o fata langa un izvor pe o parte si un leu cu o stea pe cealalta parte. Am avut drept favorita o moneda din Slovenia, pentru ca avea un cap de Capricorn pe ea. Am avut drept preferate niste monede dintr-o tara pe care nu o stiam, nu intelegeam ce scrie pe ele, dar imi placea forma lor ciudata, hexagonala. Am avut drept favorita chiar si o fisa de telefon din Israel.
Multe monede ciudate mi-au trecut prin mana, si chiar si bancnote din China sau India sau Polonia sau Rusia. Nu colectionam bancnote, nu cred ca o sa colectionez niciodata - pur si simplu, s-a intamplat sa le am, si nu m-am indurat sa le dau mai departe.
Printr-un joc al sortii, am pierdut acea colectie acum ceva timp. Prin alt joc al sortii, alti oameni au avut grija de mine sa-mi readuca colectia inapoi.
Am acum alta colectie, mai micuta, de vreo 32 de monede. Prima a numarat aproximativ 200 de monede, fara dubluri, deci asta de acum nu se apropie nici pe departe de ce aveam o data. Dar chiar si acum, bucuria de a le aduna si colectiona a ramas aceeasi, daca nu chiar s-a marit, pentru ca simt nevoia sa depasesc ce aveam o data.
Nu stiu de ce simteam placerea asta in a colectiona niste banuti despre care nu stiam mai nimic. Nu stiu de ce imi placea sa ma joc cu ei, si chiar si cand aveam 15-16 ani imi placea sa scot monedele din locul in care le tineam si sa le arunc in sus, sa cada pe pat si sa zdrangane in toata casa.
Sunt, chiar si acum, un copil care aduna prostioare. O sa ma vezi la munte adunand pietre si flori si frunze, o sa ma vezi in padure strangand crengute uscate si conuri de brad, in oras o sa strang carti si monede frumoase. Nu trebuie neaparat sa fie vechi, trebuie sa-mi placa suficient de mult ca sa fie ale mele.
Pana la urma, totul se rezuma la placere. Chiar si banii mei.

Iunie 7th, 2009 by breathemein

Fotografii presupun ca iti fotografiaza zambetul… Sufletul. Le place sa creada ca au descoperit secrete nestiute, pentru ca apoi sa faca o expozitie cu sufletul tau. Sau ceea ce cred ei ca e.
Tu ce vezi in sufletul meu?

Iunie 6th, 2009 by breathemein

New obsession. New, hot, sad obsession. Great obsession.

How the f@#k are we supposed to know
When I’m a monster, with the way
You refuse to die
How the f@#k are we supposed to know
If we’re in love
Or if we’re in pain

I’m a tightrope walker
I can’t find my circus
And I’m damaged beyond repair
You’re just a coffin
Of a girl I knew
And I’m buried in you

You never said “I’ll end up like this” (2x)
No. No, no, no

Sometimes I dream I’m an exterminating angel
A travelling executioner from heaven
Sometimes I dream I’m an exterminating angel
A travelling executioner from heaven
Sent to give you the prettiest death I know
Call the grave and make our reservations

You never said “I’ll end up like this” (2x)
No!
You never said “I’ll end up like this” (2x)
No, no, no, no

Are we in love or are we in pain?
(repeat)

How the f@#k are we supposed to know
When I’m a monster, with the way
You refuse to die
How the f@#k are we supposed to know
If we’re in love
Or if we’re in pain

Why is my wound a front door to you?
Am I my own shadow?
(repeat)

Iunie 5th, 2009 by breathemein

My body is failing me. My spirit is failing me.

Devin tot mai bolnava, ma dezintegrez din ce in ce mai repede. Unele parti se umfla tot mai mult, din altele imi cad bucati pe jos si seamana cu niste confetti calcat in picioare. Un semn de putreziciune, fara duhoare de mort, stagneaza in privirea mea.
Imbibata in alcool, pe cat posibil, ca sa-mi conserv trupul muribund, nu ma pot misca, pentru ca mi-as pierde orientarea. Toata aceasta tranzitie viata-moarte nu ma deranjeaza, dar ma enerveaza. E lenta si plicticoasa si ma impiedic de procese fara sens.
Imi cade parul. Mi se cojeste pielea. Mi se exfoliaza unghiile. Im creste par in nas. Fac celulita. Cred ca am si cuperoza. Ridurile imi incadreaza fata. Mai e o secunda pana la menopauza.
Ah, ce fata frumoasa eram o data! Acum sunt doar un schelet ambulant, sunt doar un covor vechi, plin de praf si putrezit din cauza apei.
Nu mai am aer pentru mine. Nu mai am aer pentru tine. Astept sa mor si asteptarea-i lunga…

De ce nu-ti dai seama ca spui cuvinte care dor?
De ce nu inveti sa fii mai amabila si mai blanda?
De ce nu inveti sa nu te mai contrazici singura si sa fii mai calculata?
De ce e nevoie sa zici mereu ca stii, cand tu nu stii si nici nu vrei sa asculti?
E chiar atat de greu sa faci asta?
Eu nu te judec, te ascult, ai loc langa mine, chiar daca nu stiu sa-ti arat. Dar violenta si nepasarea din tine, ignoranta uneori, ma alunga la zeci de mii de kilometri distanta.
De ce nu stii sa vorbesti mai frumos?
De ce nu stii sa empatizezi?
De ce nu stii sa asculti?
De ce nu stii sa respecti?
De ce nu stii cum sa fii mai calma?
Ti-as spune toate astea in fata, dar stiu ca nu ma asculti. Ceva se rupe, incet-incet, in mine.
My soul has failed me.

Iunie 2nd, 2009 by breathemein

Seara. As fi dorit putina liniste, putina miscare, putina muzica. Putin din mine.
M-am echipat, I got my hopes all up afterwards, si am pornit, viteaza, spre punctul care ma facea fericita.
Adica, stai putin. Nu fericita. E un cuvant prea puternic. Sa zicem spre locul pe care il visam in secunda aia.
Asa visez eu - in secunde. Visele mele sunt frante si de aceea imi doresc atat de multe lucruri. Pentru ca sunt mici si multe si le vreau pe toate.
Am pornit, si pasii mei, un pic grabiti, un pic ezitanti, parca s-ar fi dat in laturi de la o asemenea aventura.
Aerul devenea din ce in ce mai curat si mai dulce, pasul meu un pic mai ferm, si parul meu imi flutura in vant, in semn de protest.
Am vazut ca statea sa ploua, dar am ignorat asta. N-ar fi fost prima ploaie din viata mea, sigur nu era nici
ultima. De ce sa ma grabesc? Probabil daca as fi avut sandale si fusta, as fi grabit eu ploaia, dar asta e alta
poveste.
Si m-am plimbat, si m-am invartit. Am ochit un tufis cu flori galbene - unele care-mi plac din copilarie. Nici acum nu stiu cum le cheama, dar sincer nu-mi pasa. Imi plac atat de mult, si in mintea mea a copt un plan malefic : sa le culeg exact cand incepe ploaia.
Acum asteptam ploaia, care se pare ca nu mai venea, si eu fugeam si ma plimbam, ascultam muzica si ma uitam la oamenii care, culmea, faceau exact ce faceam si eu. Exceptie facand, probabil, partea cu florile. Si cred ca si cea cu fusta.
Ma plimbam, si cerul din ce in ce mai intunecat nu ma alunga acasa, pasii ma purtau tot mai departe, in timp ce ochii mintii mi-erau prinsi de florile galbene.
Si deodata, cerul mi-a aratat ca are vene. Brazdat de fulgere rare, ca fruntea unui coleric, furios, tuna dupa
aceea si scuipa tutun pe capetele noastre. Baietii se amuzau teribil - se pare ca fotbalul pe ploaie e amuzant.
Fetele fugeau ingrozite, alergand pentru cele 3 calorii in plus pe care planuisera sa le arda astazi. Eu radeam si de unii, si de altii.
Si cand ploaia a inceput, nu stiam incotro s-o apuc. Spre facultatea care parea sa gazduiasca microbisti-fotbalisti sau spre casa, unde (probabil) era cald si bine? Langa facultate, tufisul cu flori imi facea cu ochii multi si galbeni. Spre casa, nu ma astepta nimic din ce nu aveam deja. Am riscat si m-am indreptat spre florile galbene, am rupt 3, si le-am privit ca pe cel mai frumos cadou din lume, iar apoi am pornit spre casa.
Ploaia m-a napadit, si a venit salbatica. A smuls tot, pana la mine, si de la mine n-a smuls decat zambete. A facut curat prin parcarea facultatii, a facut curat pe strada, a sters tot, de ziceai ca vine potopul.
Pe mine m-a facut doar leoarca.

2 iunie 2009

Iunie 2nd, 2009 by breathemein

I-am luat pantofii. Cei mai frumosi pantofi din lume, negri si cu toc inalt, cu guleras victorian care coboara de pe glezna pana jos, spre botul pantofilor. Ii vin superb. I-am luat si o rochie, rosie, ca ochii ei. Si niste cercei verzi, ca reflexele din parul ei. O fac sa para atat de mare, si de sexy, atat de dura si insensibila. E extraordinara. S-a transformat pe moment si a devenit o femeie pe care eu, una, chiar nu o cunosteam. Imi venea s-o invit pe loc in oras, sa o sarut in fata unui restaurant stupefiat. Imi venea sa-i rup rochia si sa o am acolo, pe masuta de cafea. Imi venea sa o acopar cu capsuni si sa-i las pantofii aia perversi in picioare.
In schimb, singura imagine din minte era cu el. O comparam cu el, cu muschii lui si costumul impecabil. Modul in care emana siguranta, si modul in care fuma… Nu am mai vazut niciun barbat sa fumeze asa. Nu am cuvinte sa explic. Iar ea - si nici eu, de altfel - nu fumeaza. E dependenta de sucul de fructe si de mine. Eu sunt dependenta de ea si de privirea lui.
A venit cu seful meu, la masa de azi. Cand l-am vazut, mi-am promis ca o sa-i cumpar ei o duzina de rochii.
Niciodata nu mi-am dorit sa ma priveasca cineva atat de mult. Niciodata nu mi s-a parut ca sunt mai stearsa si mai invizibila ca astazi. Si niciodata nu mi-a parut atat de rau ca nu am scos-o din casa pana acum.
Ma uitam la el, si incercam sa-mi dau seama ce gandeste, prin perdeaua de fum. El ma ignora, si se uita cu scarba la ceasul scump de la mana lui dreapta. Cu stanga tinea tigara, si mie imi venea sa ma aplec putin spre el, sa trag si eu un fum. Din semi-profil, semana cu ea. Si mi se facea pielea gaina cand ma gandeam la ea. Acasa, intinsa pe canapea, cu o rochie de plaja pe ea si parul strans neglijent. Si eu aici, in costum, cu tipul asta pe care nu-l cunosc si pe care cred ca il vreau.
Si mi-am promis sa-i cumpar si o pereche de cercei, sa egaleze cat de cat eleganta lui innascuta.
In urmatoarea secunda, ma uram si il doream si imi parea rau si o voiam pe ea, sa ma ajute sa-mi treaca.

Iunie 1st, 2009 by breathemein

Dorm in fiecare zi alaturi de ea. Ma mangaie seara, si ma trezeste dimineata. Cateodata, de la atingerea ei mi se face frig. Cateodata, mi se face frica.
Sper uneori sa o am in fiecare zi langa mine, si sa ma tina in brate. Sper sa fie mereu in ceafa mea, si sa ma sustina cand nu mai pot. Pentru ca nu mai pot atat de des in ultima vreme…!
In fiecare zi, ma asteapta acasa cu zambetul pe buze. In fiecare zi ma iubeste si-mi uda plantele, de parca mi-ar pasa de ele. In fiecare zi stange hainele pe care le las alandala prin casa, si nu are nimic mai bun de facut decat sa ma astepte si sa ma iubeasca.
In fiecare zi e a mea, 100%, si eu sunt a ei.
In fiecare zi e mandra de mine, si eu vreau sa o ascund. In fiecare zi, e speciala, dar nu vreau s-o impart cu lumea. In fiecare zi, e moneda dupa care ii cataloghez pe altii, pentru ca nu e niciuna mai sus ca ea. Si in fiecare zi, o fac sa sufere, pentru ca n-o stie nimeni.
Eu sunt barbatul, eu am initiativa, eu sunt cea puternica. Dar nu as fi deloc puternica daca nu as avea-o pe ea. Nu m-ar tine nimeni in brate, cum ma tine ea, si nimeni nu mi-ar face sandvisuri cu margarina si gem cum le face ea.
Mama nu o cunoaste. Tata nu o cunoaste. Prieteni nu mai am, pentru ca nu vreau sa le-o arat. Nimeni n-o stie, si nimeni n-o respira, cum o fac eu, in intimitate. Stie si ea ca e doar pentru mine, si ca nu vreau s-o arat lumii, si sufera enorm, dar nu-mi spune niciodata. E multumita doar ca o las sa fie a mea. Ar vrea sa stie lumea ca ma iubeste si ca ma adora, dar nu o las.
In schimb, ea sta si ma asteapta acasa, seara, singura, cu o carte si cu muzica in surdina. Asteapta sa vin de la vreo cina de afaceri, unde ma taraie seful ca sa-i imbat viitorii parteneri. Ea stie ca ma plac barbatii si mereu se teme ca poate o sa-mi placa si mie.
Nu-mi plac barbatii. Doar imi place sa fiu admirata. Si imi place sa-mi fatai fundul de colo-colo, pentru ca-mi place atentia lor. Ea stie asta, dar uneori nu crede ca e doar o joaca.
Ii scriu asta, pentru ca vreau sa stie ca o iubesc. O iubesc doar pe ea, ea e a mea si eu sunt a ei. Imi place cafeaua pe care o face, si cum isi pune cirese la urechi. Imi plac picioarele ei, mici si fragile, de copil. Si parul un pic ciufulit, si ochii ei salbatici si tristi. Si rochiile care ii vin superb, si orezul de legume pe care il face.
In fiecare zi imi promit ca o sa invat sa gatesc, pentru ca vreau sa vada ce inseamna pentru mine.
Astazi, cand ma intorc de la cina, o sa-i cumpar o pereche de pantofi. Ii plac foarte mult pantofii, si mie imi place foarte mult de ea.