Arhive lunare: mai 2009

Pierdut bila…

Posted on by
9

Intamplare :
– eu
– gara de nord (ma duceam la facultate)
– cumpar bila de la tonomat (de aia la 50 de bani era)
– incep s-o bat de caldaram
– o bat si de scarile rulante care coboara la metrou
– reusesc (printr-o minune de gen „bing-bang-zig-zag-tac-pac”) s-o bag in buzunarul de la spate al tipului din fata mea.
Tipul vorbea la telefon, statea intr-o pozitie ciudata. Nu a simtit bila din buzunar.
Continuarea?
Fug dupa el. Il trag de maneca. Ii cer cu ochii umezi „stii, mi-a cazut bila in buzunarul tau de la spate. poti sa mi-o dai te rog?”. Se uita urat la mine, maraie un „nu” si pleaca mai departe.
Pentru nen-ul care mi-a luat mingea. Te rog, da-mi-o inapoi! 🙁

Istoria muzicii in viata mea

Posted on by
7

Eram mica-mica, si sincer nu mai tin minte ce ascultam cand eram bebelus, dar pot ghici ca muzica din casa era un Beatles combinat cu o Janis Joplin si cu The Doors, poate putin de tot Led Zeppelin.
Am mai crescut si, in tumultul de cantece semi-comuniste, semi-ABBA-wannabe, de genul Dida Dragan, Madalina Manole, Catalin Crisan, etc (ascultate pe la TV, ca mama nu dadea banii pe ele), in tumultul, cum ziceam, format de aceste cantece, eu ascultam Elvis Presley si Pet Shop Boys, Michael Jackson, Sandra, Beatles (again), Elton John, Smokie, The Cure si multi altii pe care mintea mea de copil nu reausea sa-i distinga sau sa-i tina minte. Ah, si Queen. Cum am putut sa uit de Queen? Si AC/DC?

Mbuun… Anii au trecut, generala a venit si ea peste mine, cu generatia anilor ’90, cu blugi din ce in mai scurti, cu Coco Jambo si Spice Girls si mai ales cu blugi. De cate ori ma gandesc la perioada aia, observ ca n-am ramas cu mai nimic in urma, decat cu Tori Amos si cu Puff Daddy-P Diddy-Diddy. Cam atat. Am mai ramas cu vreo 2 formatii de baieti frumosi, ulterior dovediti gay (cel putin cate unul din fiecare formatie), cu Nirvana si cam atat.

S-a apropiat cu pasi vertiginosi capacitatea, cu senzatia aia de insuficienta pe care ti-o inspira trecerea timpului si faptul ca ajungi aproape de un sfarsit. Am avut-o pe Britney in viata mea, dar eu nu puteam decat sa fac misto de ea. Pentru ca Blink si Green Day si Offspring si alte formatii rebele isi faceau loc pe langa mine.

De aici totul pluteste in indecis, pentru ca am inceput sa ascult de toate, cu precadere, fara sa aleg. Au trecut toate prin mana mea, pana la liceu. Moby, Blink, Smokie din nou,  Elvis din nou, Pet Shop Boys din nou, am experimentat cu formatii din anii 50 si 60, fara sa mai retin nume, apoi m-am indreptat fara sa ma uit in reggae. Amalgam si poezie, in fiecare din ei era ceva frumos.

A venit liceul, cu putine dragosti de genul Backstreet Boys, probabil din dorinta de a  apartine, dar s-au dus repede scainteile respective. M-am reorientat spre folk, ba chiar am si cantat (am avut o tentativa, ce e drept esuata), in timp ce acasa ascultam Blink si Anouk si femei cu atitudine, apoi incet-incet Metallica si alte chestii mai „hard”. I wanted to be badass.

Au urmat o gramada de formatii suparate si mai putin suparate, a descoperit mama Nightwish-ul si Rammstein (eu le stiam, dar nu ma dadeam in vant dupa ele). Le ascultam pe astea pe-acasa, apoi tot felul de chestii dubioase, gen Apocalyptica, Ozzy, Children of Boddom, Cradle Of Filth, Sepultura, Samael, Slayer, Deftones, Korn, Disturbed, Evanescence, Mudvayne, Slipknot, System Of a Down, Moonspell, Amorphis, Anathema, The Gathering, Lacrimosa, Lake Of Tears, Katatonia, Paradise Lost, Sentenced, Tiamat, Lacuna Coil, Godsmack. My god, that was MANY.

Probabil pentru ca erau atat de multe, intr-un timp atat de scurt, am revenit la sentimente mai pasnice, foarte repede, si m-am reprofilat. M-am linistit, m-am calmat, l-am descoperit pe Manson, l-am ascultat foarte mult si ma linistea. Mamei ii placea si ei Mason, chiar foarte mult. Si mai mult decat muzica, ii placea persoana lui – mereu i s-a parut ca e un om care a suferit mult. Eu nu vedeam problema chiar asa, dar nu mai conteaza.  Crescusem, si se vedea asta. Mi-am dat seama ca unii artisti pot fi buni, chiar daca ei canta aberatii. Apoi am descoperit ca Pink are voce, Christina Aguilera la fel, Shakira imi placea de prin clasa a 7-a. Nici acum nu inteleg de ce ele canta niste porcarii, cand au voci foarte bune. Probabil la mijloc e banul. Se cam termina si liceul, se cam termina si inspiratia mea in materie de muzica. Pe la sfarsitul liceului, Madonna revolutionase putin situatia, dar n-a durat mult. Au mai fost cateva melodii pop si r’n’b, probabil din criza de timp. Manson. Elvis. Beatles. Queen. Red Hot chilli Peppers. Muse. Matchbox 20. Placebo. Stereophonics. Cateva balade folk. Cateva cantece de dragoste. The Cure. Ceva electronic. Faithless. Basement Jaxx. Moby. Hooverphonic. Cam atat.

Despartirea de liceu a fost brusca. Am intrat intr-o alta tonalitate, s-a dus totul foarte repede, a venit Maroon 5 si a facut ravagii. Inca mai fac, ce sa zic. A venit Natasha Bedingfield, care mi-a copiat coafura de atunci. Alte melodii r’n’b si pop, la un loc cu Guano Apes si Jason Mraz, recent descoperit pe Yahoo Music. Vreun an am stagnat asa, pentru ca aparuse bardul-soldat James Blunt, si eram indragostita de el.

Apoi am descoperit altii ca el, de obicei mai buni. Ma trezeam dimineata cu The Killers. God, ce bine era! Ma trezeam, ca doar la 5 dimineata dadeau aia de pe Atomic videoclipul la Mr. Brightside. Si dansam! Mama, ce mai dansam pe el! Some people called me „hippie” cause of that. Those people introduced me to Poets Of The Fall.

M-am transferat la Bucuresti. Greu, a fost greu cu adaptarea. Stateam in casa si ascultam Jason Mraz si Gavin DeGraw si The Killers si James Blunt si si James Morrison si Maroon 5 si Manson la maxim. Static X si Disturbed. Angels & Airwaves. +44. Se despartise Blink. The Fray. Missy Higgins si Paolo Nutini. Green Day – album nou. Snow Patrol – obsesie noua. Greu, nene. Greu. Mult timp am dus-o asa – pana la prima vara din anul ala. Si apoi a venit noul album Maroon 5 si noul album Joss Stone. Si Mika, sa nu uitam de Mika! Si era asa frumos, si aveam fuste lungi, si le taraiam prin praf. Era cald, ce sa zic. A fost concert cu Manson in anul ala. Anul trecut am fost la Depeche Mode. Am uitat sa zic, si mi-e lene sa editez. Foarte tari, profesionalisti amandoi. Am respectat cuvintele mamei: sa ma duc mereu la concerte.

Alt timp, alta distractie. A trecut un timp, in care nu mai stiu ce-am ascultat, a fost o nebuloasa in mintea mea. Inca vreun an, dupa aia am reinceput sa redescopar alte muzici din liceu. Portishead. Hooverphonic. Moloko, cu Roisin Murphy. Pulp. The Verve. Oasis din nou. Muse din nou. Toate formatiile de brit pop uitate si aruncate prin fundul hardului. Ceasars. Liquido. Descoperiri relativ noi. Damien Rice. Rooney. Fall Out Boy. Sick Puppies. The All American Rejects. Apoi iarasi Tori Amos. Tracy Chapman pana la refuz. Three Doors Down. Velvet Revolver. One Republic. Matchbox 20 din nou. Vanessa Carlton. Vank. Travis, sa nu uitam de Travis. Descoperim side projects de la altii buni. Unele bune, altele nu. Bif Naked – din Buffy. Sarah McLachlan – tot din Buffy. Vega4. The Reindeer Section. Rufus Wainwright. The Knife. Stereophonics, uitati de prin liceu. Amy Winehouse si Duffy. The Darkness, Santogold, MGMT, White Lies. Mark Ronson. Kings Of Leon. The Cure din nou. Anouk din nou. Cate putin din fiecare. Si tot mult mi se pare…

Ultimele 2 luni

Posted on by
Răspunde

M-am pus sa dorm putin, dar nu prea am reusit. E prea cald, e prea aglomerat la mansarda, sunt prea nemultumita si prea obosita. Zarva din capul meu tine deja de vreo 2 luni si probabil de aceea ma simt obosita si nu stiu incotro s-o apuc.
N-am mai scris de mult pe blog, nu am avut prea mult chef sa scriu despre mine, iar pe „Maria” am cam abandonat-o. Bine, eu am terminat de scris la ea, dar partea proasta e ca nu mai gasesc capitolele urmatoare si sincer, nici nu tin minte ce am scris exact in ele. E o stare prin care nu pot sa mai trec si deci e posibil sa ramana in aer. Am fost ocupata cu „fostul” job, cu examenele si cu mine insami, si parca timp tot nu s-a facut.
Am constatat cu stupoare, la un moment dat, ca afara era primavara, si eu habar n-aveam. Acum, constat cu stupoare ca e vara si vreau vata de zahar.
In fiecare zi imi faceam timp sa trec in revista dorintele mai mult sau mai putin lumesti, mai mult sau mai putin logice pe care le am in legatura cu tot ceea ce ma inconjoara.
Vreau sa nu mai fie oameni nesimtiti, sa invatam sa respectam spatiul altora, sa fim mai atenti la cuvinte si la gesturi, sa nu ne mai grabim asa mult, sa nu mai acuzam in stanga si in dreapta si sa nu judecam aiurea. Problema e ca, in esenta, toti gandim asa. In teorie suna frumos. Dar vine practica si, ce sa vezi! Practica ne omoara.
Barbati care fac ca porcii pe strada (nu ii numesc porci, ca nu e frumos) sau se scarpina mai stiu eu pe unde, oameni care vorbesc extraordinar de tare la telefon, sau care asculta muzica la speaker in loc de casti, femei care umbla pe jumatate dezbracate, desi conformatia corpului nu le permite asta, femei care poarta ciorapi plasa sau care ies la 9 dimineata de parca se duc in club, oameni care arunca hartii pe jos, sau vorbesc urat, copii care tipa si parinti care nu stiu sa-i tina sub control. Cam de asta m-am preocupat eu in ultimele 2 luni. E de-a dreptul fascinant!
Mai am o multime de probleme de rezolvat, dar am stat sa ma gandesc ca, in timp, le-oi rezolva si pe alea. Nu ma grabesc nicaieri. Festina lente!

Mergem si la Basement Jaxx?

Posted on by
2

N-o sa inteleg niciodata de ce lumea considera ca apartin genului numit „house”. In fine, nu le am cu etichetarile si cu impartirile pe categorii, dar Basement Jaxx este una dintre cele mai tari formatii pe care le ascultam si cand eram mai pitica si mai fraiera. Adica acum vreo 7-8 ani. Deci, mergem? 🙂

Tell me tell me is life just a playground
Think you’re the real deal honey
and someone’ll always look after you

but wake up baby
you’re so totally deluded
you’ll end up old and lonely
if you don’t get a bullet in your head

good luck good luck
good luck in your new bed
enjoy your nightmares honey
when you’re resting your head
you sold me sold me
sold me down the river now
hope you’re feeling happy now
now you’ll always have a sneer in your smile

but wake up baby
you’re so totally deluded
you’ll end up old and lonely
if you don’t get a bullet in your head

good luck good luck
good luck in your new bed
enjoy your nightmares honey
when you’re resting your head

good luck good luck
good luck in your new bed
enjoy your nightmares honey
when you’re resting your head

And I’m glad so glad that I’m done with you
No more crying crying leaving me so black and blue
You backed me up against the wall but I stand tall
Don’t give a damn no more

Oh baby bye bye
No more lies
No more lies
Without you

Good good luck
In your new bed
Enjoy your nightmares when your resting your head
Good good luck
In your new bed
Enjoy your nightmares

good luck good luck
good luck in your new bed
enjoy your nightmares honey
when you’re resting your head

good luck good luck
good luck in your new bed
enjoy your nightmares honey
when you’re resting your head

Good good luck
In your new bed
Enjoy your nightmares when your resting your head
Good good luck
In your new bed
Enjoy your nightmares

Arca lui Noe

Posted on by
1

Noe s-a trezit. Injectat, ametit, nu mai stie de el. Simte ca-l dor toate partile corpului, si in varful capului i se aduna o senzatie de voma. Ochii il dor, fiecare fir de par il deranjeaza.
Respira, si in cosul pieptului nu intra aer. Parca se aduna doar fum si cenusa in el. Cauta disperat, cu ochii rosii, cu mana tremuranda, o pastila. Un fir de praf. O tigara. Alcoolul din sticla de langa el avea scrum de tigara in el, si pe gura sticlei se vedea o picatura de sange.
Pe Noe il doare piciorul si nu stie de ce. Da patura putin la o parte, si vede ca pantalonul e sfasiat, si ca e sange in tot patul. Un cutit i-a vegheat somnul. Il ia de-acolo si porneste in cautarea unei salvari.
In dulapul de la bucatarie, intre vasele cu cafea si zahar, gaseste o biluta. O ia si o tine in palma. Pentru ca e atat de mica, uneori ii vine greu sa creada ca ii aduce linistea si fericirea. Uneori crede ca viseaza, e imposibil ca 2 fire de praf sa ii faca atat de bine.
——————————————————————————————————-
Ii sangereaza nasul, dar nu e nimic. O sa-l usture 2 secunde, si apoi ii trece. Isi aprinde, tacticos, o tigara. Trage fumul adanc in plamani, se aseaza pe canapeaua murdara de sange si-si pune picioarele pe masuta de cafea de langa pat. Da peste sticla cu alcool – nici el nu mai stie ce a combinat acolo – si incepe sa rada. La stiri, il arata pe cel mai bun prieten al lui. Arestat pentru posesie de droguri.
Cu superioritatea omului care stie mai bine, trage fumul in plamani si-l scoate rotocoale, pe gura larg deschisa. Are o expresie tampa, dar el crede ca e mai bun ca mine. Usor, usor, cade. Adoarme. Simte si se conecteaza. E in lumea lui. Ochii i se casca, gura ramane larg deschisa. Scrumul ii cade pe haine si pe rana de la picior. Nu simte nimic, isi viseaza propriul vis.
——————————————————————————————————–
Era o vreme in care numele lui era Virtute. Simplu, ascet si cinstit, credea in ceva mai presus de el si respecta regulile si principiile unei societati pe care o credea ideala. Toti erau rai si pervertiti, pana la os se scaldau in ignoranta si rautate. Femeile se vindeau pe bani, barbatilor nu le mai placeau femeile. Copiii de 12 ani sau marinarii jegosi din porturi faceau obiectul atractiei pentru multi dintre tatii si sotii respectabilei comunitati. Nu se mai faceau acte de caritate. Se jefuiau magazine si batrane ziua in amiaza mare. Daca indrazneai sa te ridici si sa iti spui cuvantul, a doua zi toata partile corpului tau isi spuneau cuvantul, fiecare din alt canal.
Noe era amarat, incerca sa schimbe oamenii si sa-i faca mai buni, sa le spuna ca nu e frumos sa-si omoare parintii sau sa-si alunge copiii, nu e bine sa se culce cu vecinul sau vecina, nu e bine sa furi masina altuia, dar pe Noe nu-l asculta nimeni. Toti il credeau nebun, pentru ca el nu facea ca ei.
Noe nu dormea noaptea, pentru ca era ingrijorat. Vorbea cu Dumnezeu si-l intreba, pentru ca ii pasa de toti nebunii din orasul lui. Dumnezeu ii zicea ca timpul lui nu a venit, dar sa aiba rabdare. Noe credea ca va fi bine.
——————————————————————————————————–
Intr-o miercuri seara, Dumnezeu i s-a aratat si i-a zis lui Noe sa-si construiasca o arca mare, mare, cat sa incapa toate vietatile pamantului in ea. Noe s-a speriat putin, dar Dumnezeu a ras si i-a zis „Va ploua putin.”. „Pai de ce nu ma pui sa-mi cumpar o umbrela?”. „Bine, atunci va ploua putin mai mult. Asculta-ma. Spune-le nebunilor sa vina cu tine pe arca. Vreau sa inund pamantul.”. „De ce?”. „Nu mai suport sa vad cat gresiti. Ati umplut pamantul de teroare, lacrimi si durere. Pana si iarba plange in urma voastra.”.
Noe s-a intristat, dar a inceput sa-si faca arca. L-au ajutat si fii lui, chiar daca-si ziceau ca e nebun. Prietenii lui aruncau cu pietre in el. Il considerau idiot.
——————————————————————————————————–
A terminat arca si in noaptea aceea, Dumnezeu i s-a aratat iarasi. I-a spus sa isi ia ce are nevoie si sa se urce pe arca. Va ploua 40 de zile in continuu. Noe a fugit pe la rude si prieteni, le-a zis sa vina cu el, dar erau prea beti si au ras iarasi de el. Fiii sai l-au urmat, tarand cu ei sticle si damigene.
In arca ii asteptau toate animalele pamantului.
A inceput sa ploua, furtuna s-a dezlantuit peste orase. Noe a vazut cum tot ce a cunoscut vreodata moare in ploaia asta salbatica. Prieteni, rude, cladiri.
A inceput sa planga si sa tipe la Dumnezeu. Dumnezeul lui nu mai era bun si drept.
——————————————————————————————————–
Noe striga in cada, agitand pumnii catre o forta nevazuta. Dusul era pornit, si el era in cada cu papusile si jucariile de plus ale fiica-sii. In jurul cazii era o balta mare, si cred ca vecina de jos ii batea in usa. El striga si se lupta cu cineva, iar dusul ii turna apa in cap. Nu-l racorea cu nimic, iar el se credea salvatorul lumii.
Fiica-sa statea speriata, in usa. Strangea la piept o sticla goala – Noe ii luase toate papusile.

Welcome Back!

Posted on by
Răspunde

Despre mine nu a mai fost nimic de zis in ultima vreme. Am fost furioasa pe toata lumea, m-am confundat cu decorul si mi-am pierdut stralucirea. Parul nu mi-a stat cum voiam, si hainele atarnau aiurea pe mine, ca de la pomana. Parca mi le lasasem mie de pomana. Eul meu stralucitor se pierduse putin.
L-am regasit, intre foi de carti, noi si vechi, in chitante de la magazinele din care cumpar nimicuri, intr-o pereche de pantofi vechi si intr-un zambet de copil.
M-am regasit, m-am scuturat de praf si sunt gata sa fiu alta persoana noua : eul meu vechi si bun, de care mi-a placut intotdeauna. Welcome back!

Maria – Capitolul V

Posted on by
Răspunde

Maria simte ca trupul ei o inseala. E luat cu imprumut, si e gol. Nu l-a umplut nimeni cu suflet si boare calda de femeie, i-a dat doar ochi si picioare de vampa.
Lutul trupului a ramas gol pe dinauntru. E luat in chirie, iar la sfarsit Maria stie ca va trebui sa dea inapoi o dobanda modica. Pe masura ce merge, isi da seama ca vidul din ea devine mai vid, iar ochii ei mai metalici.
Creatorul nu i-a dat atingere de femeie, desi geme si se comporta ca una. Se imprumuta, pe rand, unor iubiri mai mult sau mai putin adevarate. Ea si le inchipuie adevarate. Lucrul asta o intristeaza pe Maria, si cauta adevarul in barbatii de langa ea. Apoi il cauta in ea, si vede ca nu se suprapun. Maria devine disperata, si cauta mai abitir adevarul. Nu e! Nu e!
Se simte pierduta, ratacita, rece ca un cadavru. Isi atinge bratele, parul, fata. Toate sunt la locul lor, toate sunt acolo. Barbatul de langa ea e si el acolo. Doar sufletul Mariei nu exista. Il cauta, il striga, il vrea, il doreste.
Maria e singura. Atat de singura, incat zici ca e moarta. E rece, rasuflarea ei nu e calda. Picioarele ei cuprind, in febra amorului vandut pe 2 grame de suflet, un barbat pe care nu-l cunoaste. Sigur ca nu-l vrea. Il vrea doar ca s-o faca sa traiasca, dar barbatul e barbat si n-o poate ajuta.
Maria cauta, si cauta, si cauta, si nu se gaseste. O cuprinde oboseala si disperarea. Se intreaba care e rolul ei pe lumea asta, si nu gaseste raspuns sau sprijin. Singura licarire de speranta e ca va muri.
Maria si-ar dori sa stie cand.