Despre moarte, in cateva cuvinte…
Aprilie 5th, 2009 by breathemein
Pentru ca am visat ca mor. De fapt, nu de aceea, ci ca sa visez ca mor.
Scriu cuvinte, insir litere in rand, cu grija, curat, ca si cum as avea o penita aurita. Si simt nevoia sa povestesc de ce mor incet, in mine, uneori.
Caut moartea, fara s-o caut. Am stiut-o mereu, am avut-o cu mine.
S-a involburat deasupra mea, in copilaria mea fara pata. Au trecut prin mine patimi, si timpul nu m-a atins cu patina lui.
Cand mi se face dor de mine, mai mint putin, pentru ca intre doua rasuflari cu iz de cafea, ma regasesc rece si distanta.
As fugi si n-as fugi, dar din pacate nu ma tin picioarele. Vreau sa merg undeva unde nu cunosc pe nimeni, dar din pacate oamenii mi se deschid atat de repede. Si unde as putea sa ma duc, sa mor linistita, fara sa vorbesc cu oamenii?
Ma transform in poeta, si-mi arunc cuvintele la cos. Imi inghit saliva cu gust salciu-amar. Lacrimile ma spala pe fata si sarea din ele imi place.
Simt cum ard incet, o flacara porneste din mine. Ma mistuie, desi e formata din picaturi de apa. In loc sa ma ude, ard ca acidul. Ma descompun in mine, si ma simt fericita si eliberata. Cand nu mai sunt deloc, voi fi a mea. Pa-pa!
- Posted in Uncategorized, ganduri

Aprilie 11th, 2009 at 09:33
Moartea poate fi o urmare, un scop, o pedeapsa sau un cadou. Moartea nu difera cu nimic de fumat. Sau de dragoste. Sau de un stilou care tocmai ti-a patat camasa. Moartea e unul din item-urile la care avem acces si cu care putem interactiona.
Aprilie 11th, 2009 at 11:13
Ma refeream la moarte ca la un lucru sigur, ceva despre care stim ca va veni. Si mai vorbeam despre faptul ca I feel like this is my time to die. Nu stiu daca metaforic sau “pe bune”, but I’m waiting…
Aprilie 11th, 2009 at 11:47
am visat eu ca mor acum 6 ani..si inca mai tin minte visul. a fost groaznic.nu-ti dori asa ceva:)
Aprilie 11th, 2009 at 11:48
Nu-mi doresc. Nu visez, e o constientizare a faptului ca voi muri. E acolo, ca si aerul. Chiar nu sunt sinucigasa.
Aprilie 11th, 2009 at 12:00
dar nici nu mi se pare ca ai constientiza asta intr-un mod constructiv
Aprilie 11th, 2009 at 12:03
Un condamnat la moarte constientizeaza ca va muri, stie si momentul precis si nu-i mai ramane nimic de facut. Nu e nimic constructiv in asta.
Eu constientizez asta, fara sa-mi las balta serviciul, scoala, pasiunile. Ce nu e constructiv in asta? Poti sa-i spui cinism, mai mult nu ai voie.
Aprilie 11th, 2009 at 12:34
nimic:))