De maine, incepe olimpiada de la Poli. Pentru cei din anul 5 si 4, evident. Restul sunt doar invitati razleti.
Azi s-a terminat targul de carte, muzica si film, care pentru mine e targ de carte si numismatica. Am cumparat 2 carti, as fi vrut sa fie inca 10 langa cele 2. Haruki Murakami - ceva nou. Ryu Murakami - ceva vechi, dar parca si mai atragator din cauza asta.
Sex.
Droguri.
Cu mine.
Eu.
Posesivitatea nu cunoaste limite. Scriu pe fiecare carte data la care am cumparat-o, ca sa tin minte de cand o am. Imi scriu apoi numele, citet si cu atitudinea omului care detine o certitudine. Apoi rup cu grija pretul, pentru ca nu pun pret pe pret, si nu ma intereseaza sa stiu cat a costat. Citesc intr-un fel care seamana foarte mult cu foamea, doar ca nu mi-e foame, si termin primele 100 de pagini in 2 ore. Observ ca timpul a trecut si-mi fac curaj si pentru restul de 100 de pagini. Respir in cartea aceea, si o imbib de mirosul meu, iar posesivitatea mea devine mai transparenta si mai evidenta.
Dar asa cum cartile mele sunt ale mele si muzica mea e a mea, eu nu sunt a nimanui. Nici nu as vrea sa fiu, cred, in sinea mea, cand mai port dialoguri cu mine. Privirile mele sunt pentru mine si atingerile rare au un scop pur medical si de ingrijire. Coperti frumoase, interior scris frumos cu litere mici, adunate laolalta, dar de fapt in spatele lor nu e materie, e doar gand. Asa si eu. Nu sunt materie, nu apartin, nu-mi apartine nimic, sunt doar aer si gand.
Abia astept sa vina vara. Sa ma plimb noaptea pe strada, si sa nu fie nici cainii. Sa fie liniste si eu s-o tulbur cu pasii mei. Sa fie doar stelele deasupra si felinarele primariei. Sa-i vad pe unii venind beti de la un club de rockeri, pe jos, in carduri, sau cate doi. Sa-i vad pipaindu-se pe langa cladiri, ca niste umbre cuprinse de dorinte. Imi place noaptea, si-mi place vara. As vrea sa fie vara si noapte, si eu sa ma plimb pe strazi. Singura, sau cu cineva in liniste. Sa fie doar muzica si pasii mei pe strada. Sa nu aud nimic altceva. Sa nu fie altceva decat tacere.
