Februarie 10th, 2009 by breathemein

Vise de popcorn. Albe, inspumate, fara culoare, pufoase si porno. Am zis porno? Voiam sa zic pure. Au gust de ne-gust, au tacere de puf, dar cand le gusti, incep sa crantane si sa se sparga in cerul gurii. Stii cum saruta visul de popcorn? E un pic intepat, pentru ca nu s-a copt pe toata marginea limbii. E posibil sa te zgarie, sa te atinga in vreun loc moale, si apoi sa alunece, treptat, spre interiorul tau, de unde n-o sa se
mai intoarca, si unde nu are gust.
Visul de popcorn e umed acum, n-are forma si nici miros, in palma nu pot sa-l mai tin, nici sa-l imbratisez. Stii cumva de ce visul meu de popcorn miroase a scoala multa si proasta? A igrasie si mucegai? Stii?
M-am gandit de multe ori, in timpul cursurilor plicticoase, la visul meu de popcorn. As fi vrut un vis de cafea aromata cu vanilie, dar visul meu e de popcorn. Face pop-pop si corn in frunte. Praful din facultate ne face coarne in frunte. Cosuri, barbii adolescentine, impresii de oameni inteligenti. Ne place sa ne dam destepti. Cel putin asa e in visul meu de popcorn.
Si stii cum mai e in visul meu de popcorn?
Cald, moale si alb. Ma duc sa mai dorm pe un nor - seamana asa de bine cu popcornul ce se dizolva in mine.