Februarie 23rd, 2009 by breathemein

Condamn uneori lumea. Stii ca de cele mai multe ori, esti produsul lumii. Ea te aduna, te scade si te inmulteste, te baga sub integrala si devii deodata o biata ecuatie diferentiala. Si la toate astea tu nu ai nimic de zis. Pentru ca oricat ai comenta, rezultatul final il stie doar ea, dinainte sa-ti dai tu seama de rezolvare.
Cand ma integrez, de fapt fac o baie calduta cu ganduri molcome si tacute, care nu ma deranjeaza, nu ma dor si nu spun nimic concret. Toti suntem mai mult sau mai putin molcomi. Biblia m-a invatat ca suntem potriviti, nici prea calzi si nici prea reci. Suntem o balta molcoma si verde, cu multi mormoloci, dar prea putine broaste.
Peretii din jurul meu canta, si respira acelasi aer ca si mine. Trag uneori cate o patura peste cap, ca sa-mi derulez in minte filme trecute sau viitoare. De multe ori, imi imaginez ca sunt mare, dar imediat dupa aceea realizez ca sunt mica. Ma simt ca un graunte de nimic, nu ma poarta nimic prin aer, nu cad mai jos decat sunt, plutesc in necunostinta de cauza.
Si apoi viata iar ma scade si ma aduna, ma aduce mai in fata sau mai inapoi. Ma privesc in oglinda si uneori - de foarte multe ori - ma mint ca-mi place ce-am devenit. Chiar daca stiu ca sunt plictisitoare.
Plutesc, uneori, pe aripi de zambet. Visez ceaiuri calde, si imbratisari fierbinti. Uneori ma caut cu ardoare. Alteori las sa treaca orele, gandindu-ma la nimic. As citi cu sete si as scrie toata viata, si la sfarsit as vrea sa primesc pensie pentru asta. Si pentru ca uneori cant, fara sa nimeresc corect toate notele.
Ma descalt. E iarba verde sub scaunul meu, si-mi trec picioarele prin ea. In mine e o eterna vara, sarata si
transpirata, doar cat sa vrei sa faci un dus de 5 minute. Port sandale tot timpul in sufletul meu, si copilul din mine isi invarte rochiile prin aer. Ma dau tot timpul in leagan si-mi fac timp sa ma admir.
Asa ca de multe ori ma gandesc la mine, si ma adun pe mine la celalalt eu al meu. Cel rebel si nesatul de rasete, cel care se plimba in iarba. Eu sunt doar un corp, peste care ninge des. Dar impreuna suntem copilul cu minte de adult, plictisit si care rade de tine la fiecare pas. Ne fericim si ne completam, ne adunam si aratam tineri si sofisticati. Ne iubim mai mult decat te iubim si desertul nostru preferat sunt capsunele. Vrem ceai in fiecare zi, si in acelasi timp ne scaldam in tone de cafea. Radiaza tot in jurul nostru si ai vrea sa fii ca noi. Ai vrea sa fii cu noi. Zi sincer! Te-am plictisit, nu-i asa? Du-te si fa-mi o cafea, m-am saturat sa vorbesc cu mine.

Februarie 22nd, 2009 by breathemein

Februarie 21st, 2009 by breathemein

Noua mea obsesie. Ascult piesa asta de cateva zile si, for some unknown reason, imi aduce aminte de nimic.
Fapt care ma face s-o ascult in continuu. N-am gasit o varianta mai buna decat asta, desi am cautat. Chestia asta ma face sa-mi para rau ca nu stiu sa fac clipuri pentru youtube. :)) Probabil o sa ma ambitionez si o sa invat, dar mai mult ca sigur o sa mi se faca lene. Enjoy!

You only hold me up like this
‘Cause you don’t know who I really am
Sometimes I just want to know
What it’s like to be you
We’re making out inside crashed cars
We’re sleeping through all our memories
I used to waste my time
Dreaming of being alive
(Now I only waste my time dreaming of you)

Turn off the lights
And turn off the shyness
‘Cause all of our moves
Make up for the silence
And oh, the way
Your makeup stains my pillowcase
Like I’ll never be the same

You only hold me up like this
‘Cause you don’t know who I really am
I used to waste my time on
Waste my time on
Waste my time dreaming of being alive
(Now I only waste it dreaming of you)

Turn off the lights
And turn off the shyness
‘Cause all of our moves
Make up for the silence
And oh, the way
Your makeup stains my pillowcase
Like I’ll never be the same

I’ve got headaches and bad luck
But they couldn’t touch you, no
I’ve got headaches and bad luck
But they couldn’t touch you, no
I’m not trying
You only hold me up like this

Turn off the lights
And turn off the shyness
‘Cause all of our moves
Make up for the silence
And oh, the way
Your makeup stains
Like I’ll never be the same

Ca bonus, am gasit acest “remake”, ca sa-i zic asa, al piesei:

The String Quartet Tribute To Fall Out Boy - Of All The Gin Joints In All The World.

Februarie 19th, 2009 by breathemein

Mi s-a spus o data sa-mi fac tricouri cu link-ul blogului meu.
Azi a nins cu draci, dar tot ma gandeam ce-ar fi daca… Bineinteles, gandul meu razlet s-a oprit odata cu primul fulg infipt in creierii mei. A fost un frig aprig si asta mi-a oferit ocazia sa-mi observ semenii.
Au oroare de frig si de rece. Ma numar si eu printre ei, ma infofolesc cat pot de bine si pun capul in pamant, cerandu-mi scuze pentru ca mi-e frig.
As bea tot timpul ceva cald si singurul meu gand e ca nu mi-am facut timp sau bani sa-mi cumpar un ceai bun, dulce, aromat si cald, pe care sa-l sorb din cesti rotunde si pantecoase, in timp ce ma infofoleam si mai tare in pledul meu colorat si moale.
A trecut iarna, s-a intors. A trecut Craciunul, Anul Nou si ziua mea, iar eu m-am rasfatat mai putin ca oricand.
Ah, dati-mi o patura! Voi sa mergeti la serviciu, prin frig si vant, eu sa stau in pat, sa ma imbat in miros de ciresele dulci-amare si sa amestesc cu lingurita mea mica-mica in cana mea colorata frumos cu portocaliu, maro si bej, sau cu rosu, caramiziu si roz.
O sa-mi fac tricouri cu link-ul spre blog, o sa-mi iau ceiut bun si n-o sa fac nimic. O sa prind mucegai in pat.

Februarie 15th, 2009 by breathemein

Cand eram mica, tata era poet.
Poet fiind, iubea mult. Iubea multe femei, pe langa maica-mea. De multe ce-a iubit, cea din urma s-a hotarat sa-l lase. Pe langa faptul ca era poet, ii placea si sa se distreze. Asa ca s-a distrat, in fiecare clipa, uitand de cei din jurul lui. Probabil ca hedonismul in care traia ii era suficient.
Eu si mama am crescut departe de el. Impreuna, doar noi doua, fara picior de barbat. Terifiata, saraca maica-mea asista zilnic la transformarea mea in taica-miu.
Devenisem poeta si in acelasi timp, de-o nesimtire cruda. Dar cui ii pasa? Eram fata lu’ tata si nimic nu schimba asta. Daca ma puneai langa maica-mea, oglinda ne arata foarte distinct. Indepartate, ca fire si ca aspect, puteai cel mult sa zici ca suntem rude indepartate.
Lirismul in care traiam m-a apropiat si mai mult de fire lu’ al batran. Hedonismul din el se pogora acum asupra mea. Trecusem de stadiul de poetesa, eram deja mai mult. Si mie imi placea sa ma distrez, desi nu tocmai ca taica-miu. Faceam alte lucruri, minore. Dat fiind faptul ca eram minora.
Maica-mea ma tot batea la cap sa-l cunosc, si eu refuzam categoric. Daca as fi stiut ca intre el si mine - fata in fata si eu si o oglinda - fata in fata, nu e nicio diferenta, as fi stat acasa.Nu m-as fi obosit sa scormonesc prin trecut si prin vremi apuse si uitate. Mi-as fi vazut de ale mele. Erau atatea carti de citit, atatia oameni de cunoscut.
Acum, taica-miu nu mai e nici poet, nici manat de hedonism.
Desi seman cu el, nu sunt chiar ca el. Sper ca la varsta lui sa stie lumea unde sunt. Sau, daca nu stie, macar sa ii pese.

Februarie 14th, 2009 by breathemein

… Adică continuarea (ce-mi plac cacofoniile, au gust de ciocolată albă) den epesodu’ antereor.

Că-i un curent să sărbătorească lumea un rahat de sărbătoare americănească, nu ne mai miră.
Că-i un curent ca unii să scrie în litera mare despre cum sărbăUtoresc mirifica sărbătoare americănească, nu ne mai miră nici asta.
Că-i un curent ca eu să fiu contra acestui curent, ei la asta nu vă mai aşteptaţi. Au ba?

Până şi maică-mea m-a întrebat ce fac de velăntainz. Am ridicat subtil din umeri. Din păcate, fiind la telefon, n-a văzut lucrul ăsta şi m-a acuzat de “generation gap” şi alte psihologii subtile.
Temă pentru cititorii care au primit cadou de velăntainz : să-mi zică ce, de ce, în ce cantitate şi cu ce viteză.
Mă refer strict la :
- palmele peste fund sau faţă - depinde de la caz la caz
- tulpinile de trandafiri încasate peste cap - cu sau fără vază (asta e opţional)
- bomboanele cu care s-au înecat - din cauza înjurăturilor adresate de tocilaru clasei care e singur şi pe care l-ai refuzat anul trecut de revelion
- felicitările pe care v-a fost lene să le deschideţi
- felicitările pe care le-aţi citit, da’ v-a fost lene să le citiţi
- animalele de pluş - vreau date exacte despre : culoare, mărime, specie; dacă ştiţi şi preţul, mai bine
- inimile penale care se vând în Croa/FourCarre - tot aşa : mărime şi dacă conţin (I heart cacofonii) scris sau nu.

Februarie 14th, 2009 by breathemein

Făcui popcorn. Făcui poc!. Am spart un păhar. Asta e…
Acu vrem îngheţată şi clone care să meargă la examenul de mâine. Se poate? Nu se poate? Ehh, ghinion pur, neică. Ce să zic?
Faza cea mai tare din toate e că paharul respectiv e cumpărat la ziua mea, lucru ce mă face să mă întreb dacă anul ăsta n-o să fie unul nefast pentru mine, ca persoană. Pe plan profesional sau personal, dacă îmi merge rău? Cum mă pot salva din chestia asta şi ce-aş putea face să împiedic fluxul negativ care se îndreaptă vertiginos spre mine?
Nu că mi-ar păsa foarte mult dacă respectivul flux se îndreaptă spre mine. Mă pot muta 2 metri mai la stânga foarte lejer. De fapt, sunt cunoscută pentru capacitatea de a mă muta foarte uşor de pe un picior pe altul, şi mai ales dintr-o parte în alta. E foarte uşor pentru mine, aproape la fel de uşor ca şi alesul unui produs anume când mă duc în magazin.

Ăăăă… De ce am venit azi aici? Ştiu! Ca să cumpăr de mâncare. Mbooon. Hai la raionu’ de carne. Stai puţin! Uite laptele. 2 cutii. Hai şi la ciocolată - 2, poate 3 feluri, ca să variem dieta. Hai şi la fructe - ăştia-s proşti. Au scumpit mango-ul. Aşeaaaaaa… Hai la pâine. Şi hai la casă.

Nooo, stai că am uitat beţişoarele de urechi. Hai şi la cosmetice. Uite că era să uit sucul. Şi cafeaua. Gata, hai la casă.

Concluzie : am cumpărat de mâncare.

Bă, io-s fraieră că am spart paharul, da’ nici cu alţii nu mi-e ruşine.
Vorbesc, evident, de ăia care au fost pe cale să mă calce cu maşina la un moment sau altul. Ăia-s mai fraieri ca mine pentru că, şi fiţi pe fază… Vă zic în episodul următor.

Februarie 10th, 2009 by breathemein

Vise de popcorn. Albe, inspumate, fara culoare, pufoase si porno. Am zis porno? Voiam sa zic pure. Au gust de ne-gust, au tacere de puf, dar cand le gusti, incep sa crantane si sa se sparga in cerul gurii. Stii cum saruta visul de popcorn? E un pic intepat, pentru ca nu s-a copt pe toata marginea limbii. E posibil sa te zgarie, sa te atinga in vreun loc moale, si apoi sa alunece, treptat, spre interiorul tau, de unde n-o sa se
mai intoarca, si unde nu are gust.
Visul de popcorn e umed acum, n-are forma si nici miros, in palma nu pot sa-l mai tin, nici sa-l imbratisez. Stii cumva de ce visul meu de popcorn miroase a scoala multa si proasta? A igrasie si mucegai? Stii?
M-am gandit de multe ori, in timpul cursurilor plicticoase, la visul meu de popcorn. As fi vrut un vis de cafea aromata cu vanilie, dar visul meu e de popcorn. Face pop-pop si corn in frunte. Praful din facultate ne face coarne in frunte. Cosuri, barbii adolescentine, impresii de oameni inteligenti. Ne place sa ne dam destepti. Cel putin asa e in visul meu de popcorn.
Si stii cum mai e in visul meu de popcorn?
Cald, moale si alb. Ma duc sa mai dorm pe un nor - seamana asa de bine cu popcornul ce se dizolva in mine.

Februarie 8th, 2009 by breathemein

Bai, uneori ma trezesc vorbind de una singura. Imi vorbesc mie si imi spun cuvinte grele, care ma reprezinta in fata altora, dar in sinea mea nu le recunosc. Mi-a fost greu sa traiesc si sa respir, de multe ori. Desertul meu era painea cu apa, jucariile mele - noroiul de afara.
Am asteptat cu sufletul la gura ce asteapta orice copil dintr-un oras mic : sa plec. Mos Craciun nu exista, si nici naivitatea de atunci.
Ma uitam in oglinda - cresteam frumos, with all the right bumps in all the right places. Eram frumoasa? Nu stiu, dar eram saraca si voiam sa nu mai fiu. Am plecat de-acolo, dar nu cu prima ocazie, nici cu a doua. Eram lasa, ca si acum. Si naiva - desi in sufletul meu, imi spun “proasta”. Naiva e un cuvant care impopotoneaza realitatea.
Bai, si trece timpul. Si mi se pare ca totul e perfect - e cum mi-am dorit. Independenta mi-o spal pe dinti in fiecare dimineata, parul mi-l pieptan cu ura si inchei cureaua pantalonilor mai strans. Sunt frumoasa? Sa dea dracu daca sunt. Bine ca ma vad altii asa, e mai usor sa treci prin viata asa. Sau nu. In fine.
Diminetile sunt la fel de pustii ca acolo, cu nimic de facut. N-o sa ma plang de sufletul gol, si nici de linistea din capul meu, atunci cand nu ma cert pentru vreo prostie. In orasul ala uitat de mine, nu de Dumnezeu, toata lumea vrea bani. Esti invatat sa te vinzi pentru orice. Dar nu acuz orasul pentru ca eu ma vand, nu? Sau da? Nu stiu. Ne vindem, fara sa tinem cont de cursul euro-leu, sau ce alte cursuri or mai fi. Iti vinzi
gandurile si zambetele. Iti vinzi sufletul, te transformi si apoi te plangi ca un ipocrit ca o duci rau. Ca nu esti ce-ai vrut sa fii. Eu fac ce-am vrut intotdeauna. Ma plimb cu tine, sau cu masina ta. Tu nu stii ca e acelasi lucru pentru mine. Certificatul tau de nastere e pentru mine hartia cu care ai deschis contul de la banca pe numele meu. Cele mai frumoase flori pe care le-am primit au fost alea din hartii verzi si albastre. Cel mai frumos cadou de la tine a fost inelul de aur. Cand ma uit la tine, nu te vad pe tine. Esti tot ce mi-am dorit vreodata. Esti BANUL puternic, care ma misca. Reprezinti stabilitatea, linistea, corectitudinea. Nu te vad in monezi mici, de 1 euro sau de 5. Doar in bancnote mari, de 100. In lingouri de aur. Ma deranjeaza cand ma mangai, pentru ca ma linisteste mai mult atingerea teancului de bani. Nu am nevoie de pastile, doar sa ma uit putin la cardurile tale si ma simt mai bine. Si de asta vreau sa ne despartim. Vreau sa pleci. Pentru ca, desi esti tot ce mi-am dorit vreodata, nu te mai vreau. Du-te, undeva unde n-o sa te mai vad vreodata. Pa.

Februarie 6th, 2009 by breathemein

Stii ca atunci cand tu respiri
Si picatura de-aer umed te patrunde,
Renasti putin cate putin in tine
Si-apoi te duci spre nicaieri.
In fiecare clipa vad taisul,
Vad aerul ascuns care strapunge.
In fiecare ora, ascutisul
Sabiei ma unge.
Separ de lume, prin hartie,
Tacerea moarta, aurie.
Cu litere, in piatra eu voi scrie
Cuvinte fara sens, de apriga lesie.
Taramul de afara arde si se coace.
In mintea mea nu este pace.
Totul in mine urla si se-mbata
Cu sangele ce-mi curge de la subtioara.
Pumnul intreg azi il inghit.
Amar si dulce, colorat,
Se duce mult prea linistit
Spre micul meu stomac.
Pastile de uitare si de adormire,
Ele vor sti ca vreau sa fiu mireasa.
Chiar inainte, cu ultima sclipire,
Voi demonstra ca merit sa le fiu craiasa.
Scuipand din mine mancarea si pastila,
Pastrand in mine ce trebuie ca sa nu mai traiesc,
Curand din aer nu-mi ramane decat gazul
Care m-ar putea intoxica si-ar rupe azi zagazul.
Lumea se prabuseste, lumina mi se taie.
Furtunul de la spitalul vostru e gretos.
Spasmele s-apropie, matele mi se-ntretaie.
Din suflul meu a mai ramas praful grunjos.