Ianuarie 16th, 2009 by breathemein

Cate lucruri as fi facut diferite daca nu m-as fi nascut atunci?
As fi vrut sa ma nasc mai devreme, ca sa apuc sa le fac inaintea tuturor.
Sau sa ma nasc mai tarziu, sa nu fiu nevoita sa redescopar roata.
As fi vrut sa am speranta ca oamenii care vor trai odata cu mine n-o sa arunce hartii pe jos si n-o sa injura, si as mai fi vrut dreptul de a visa la o lume fara manele.
Probabil m-as fi educat sa fiu mai hotarata si mai buna cu ceilalti. As fi vrut sa iau decizii mai bune si sa fiu mai ordonata. As fi vrut, in loc sa aleg orasul mare, orasul si mai mare, in care nu ma stie nimeni, in care pot striga de fericire, in care ma pot opri pe strada sa plang de una singura, si mai ales in care sa nu ma stie nimeni.
Cel mai mult si mai mult mi-as dori sa dispar. Sau nu neaparat sa dispar, ci mai ales sa fiu intr-un loc in care nu ma stie nimeni. Azi a fost inca o zi in care am realizat ca asta e visul meu cel mai mare. Sa fiu intr-un loc in care nu ma stie nimeni. Sa fiu singura…

Evident, ninge. Imi pare rau, Pompilia, nu ai nicio vina pentru supararea mea…

Ianuarie 16th, 2009 by breathemein

White Lies. Probabil printre cele mai asteptate albume de anul asta. Ma refer exclusiv la mine, nu oblig pe nimeni prin afirmatia asta. Albumul o sa iasa pe piata pe 19 Ianuarie, teoretic. Pe torrente, se gaseste de pe acum si recunosc ca l-am downloadat si eu. As vrea sa cumpar multa muzica, dar din pacate mare parte din muzica pe care o ascult eu nu se gaseste prin Romania.
Nici nu mai stiu cum am dat de formatia asta, dar daca stau sa ma chinui putin, imi amintesc ca am dat de ei cautand line-up-ul de la T In The Park din 2008.
Curioasa din fire, am cautat pe Wikipedia, sa vad cu ce se mananca respectabila formatie. Citand aceasta extraordinara sursa, “Also known as Fear of Flying, Origin Ealing, London, England, Genre(s) Alternative rock, Post-punk revival“. Aha! Alternative si Post-Punk Revival. Yay! Tot Wikipedia ne miluieste cu informatia cum ca “White Lies’ darker sound has been compared to Editors, Arcade Fire, Joy Division, Interpol, The Killers, Echo & the Bunnymen, Tears for Fears and The Teardrop Explodes.“.
Hmm. Sa zicem ca ne place si/sau acceptam cele cateva formatii de mai sus. Curiozitatea m-a impins sa ascult “Death“, apoi “Unfinished Business“. Super tari, nene! Vi le recomand aici si aici.
Asa ca m-am pus pe asteptat, pe numarat clipe si furat clipuri de pe YouTube. Cateva luni, firea mea prapastioasa s-a hranit cu melodiile astea despre moarte. Acum vreo 2 sau 3 zile (nici eu nu mai stiu cand), am descarcat albumul de pe torrente.
White Lies - To Lose My Life…
Neasteptat, a batut toate albumele pe care le asteptam cu sufletul la gura.
Snow Patrol - “A Hundred Million Suns” sucked big time.
The Killers - “Day & Age” e pe jumatate genial, pe jumatate de aruncat la cos.
Gavin DeGraw - atat de “fascinant” a fost albumul, ca am si uitat cum se numeste.
Jason Mraz - alta dezamgire, piese prea lente pentru un om obisnuit sa faca misto de toata lumea.
James Morisson a salvat un pic brigada de barzi cu albumul nou “Songs For You, Truths For Me” .
Albumul de la The Cure a fost intr-adevar, peste asteptari - ma intrebam ce-ar mai avea de zis dupa atatia ani de luat cuvantul, dar se pare ca uneori inspiratia nu seaca niciodata.
A mai fost un nene care a scos album - Daniel Powter - dar din pacate intra si el in aceeasi categorie cu Gavin si Jason.
Sa nu uit de nou-descoperitii de la MGMT - albumul lor i-a placut si mamei, iar despre Roisin Murphy - parerea mea e 50-50.
Primal Scream au revenit si ei, albumul a fost peste medie, mai trebuie sa-l mai ascult ca sa ma hotarasc daca e mai bun sau nu decat cele vechi.
Fall Out Boy cu “Follie A Deux” nu m-a impresionat, din pacate, iar nou-venitii de la The Last Shadow Puppets sunt absolut geniali. Cu soundul de Beatles, accentul british, they are perfect!
Sa nu uitam Coldplay - care suna la fel ca intotdeauna, de zici ca e aceeasi melodie pe repeat, Kings Of Leon - care si-au luat avant, spre deosebirile de melodiile vechi, Poets Of The Fall - si-au pierdut inspiratia pentru albumul din 2008, The Script - like a fresh breath of air, si The Verve - care au revenit in forta.
Nu planuiam sa scriu despre atat de multe muzici, dar… Nu m-am mai putut opri.

Let’s enjoy ce aveam initial in plan :

Ianuarie 14th, 2009 by breathemein

I realized that my e-penis is very small. Tot bla-bla-ul cu si despre cafea, ploaie, sex, picioare, cacat, sange, ce naiba o fi in capul meu… Astea nu vand. Nici incercarile mele esuate de a scrie CEVA nu vand. N-are succes. Incearca omul sa fie sincer si nu intereseaza pe nimeni. Daca minte, isi ia ignore pe messenger si multi il privesc cu indoiala. Vine un timp in care te simti mic si insignifiant, in care testul la reologie e mai important, in care te intereseaza mai mult omul de langa tine decat cuvintele disparate de pe un blog amarat.
I think I want back my 15 minutes of fame, desi daca stau sa ma gandesc mai bine, am avut mai multe. Am ajuns in punctul in care am nevoie disperata de unele chestii, le vreau din tot sufletul si nu stiu cum sa le obtin. Vorbesc de lucruri materiale, fireste, pentru ca pe celalalte planuri sunt fie implinita (rotunda, circulara, intreaga, infinita), fie impacata cu faptul ca nu pot face nimic ca sa schimb acea situatie.
O sa spuneti “ei, si ce daca your e-penis e mic? si ce daca esti implinita sau nu? esti o nesimtita ca te lasi aruncata in marea asta de dorinte materiale”. Foarte bine, sunt o nesimtita, si daca n-as fi atat de implinita, nu stiu ce m-ar opri sa poposesc pe o terasa de fitze si sa-mi gasesc o implinire mai mare. De fapt, stiu ce m-ar opri. Dar nu vreau sa-mi discut moralitatea - indoielnica sau nu - aici.
Subliniez cu nesimtire faptul ca vreau lucruri materiale. Vreau cadouri, briz-brizuri, niste zdranganici mici, cadouri parfumate si rosii, si in acelasi timp ma arde in suflet rusinea de a le primi. In acelasi timp, aceeasi voie care le reclama le respinge si le desconsidera.
Nu stiu ce legatura are, dar de altfel, vorbim despre creierul meu, in care nimic nu are legatura cu nimic, decat o legatura pur fizica, numita sinapsa (parca). Revenind, nu stiu ce legatura are, dar ma delectez cu o formatie numita White Lies. Fiecare cantec de-al lor e cu si despre moarte, in toate felurile. N-as sti ce melodie sa pun aici, inca nu m-am hotarat care e preferata mea, dar au un fel de a fi si m-au impresionat. Acelasi lucru pot sa zic si despre noul album The Killers, care e de asemenea breath-taking. Respir cand le ascult, my heart starts pumping, my brain incepe sa se supra-incarce de ganduri, picioarele mele o iau razna, si apoi… Roisin Murphy - Let Me Know.
Apropo de Roisin, am fost la concert. Am si uitat sa zic despre asta pe blog - sunt o nesimtita, stiu. Singurul concert la care am participat anul asta, din pacate. Am ratat Stereophonics la Bestfest si The Killers la vecinii unguri. Din fericire, Roisin overcompensated din plin si a fost un concert foarte reusit.
Anul asta voiam sa ma duc la James Blunt (feel free to throw blunt objects at me any time now…), dar am realizat ca n-ar mai fi fost acelasi cacat ca acum 2-3 ani, asa ca o sa stau acasa. As vrea un The Killers pe la noi pe-acasa, si un Snow Patrol - chiar daca ultimul album e de cacat. Maroon 5 si alte cele. MGMT. Chiar si White Lies. Sunt destui, da-i dracu!
Acum… Acuuuuuuuuuuuuuuum… Vreau doar o rochie… Si alte cacaturi.

Ianuarie 13th, 2009 by breathemein

Când n-am chef de nimeni şi nimic, bag muzică. Acum am căşti noi, funcţionale, mari, să-mi acopere urechile clăpăuge. Sunt folositoare, pentru că muzica e cel mai bun zgomot de fond. Dar cel mai folositor mi-ar fi un mp3 player nou - ăla vechi încă se mai ţine pe picioare, dar deh! designul nu e tocmai cum l-as vrea…
Îmi place să ascult muzica în drum spre facultate, sau în drum spre o întâlnire importantă. Să-mi urle în urechi ce am eu chef : Lamb, The Killers, Maroon 5, Snow Patrol şi adiacenţii de la The Reindeer Section. Pentru mine, muzica asta e uneori de-a dreptul breath-taking, alteori mă aruncă într-o visare fără sens şi fără rost, alteori mă face să cred că sunt cea mai puternică din lume şi că pot să-ţi dau boxu’, nene!
Bă, şi se-ntâmplă câteodată să n-am chef de absolut nimic, să mă sictirească tot, şi şcoală, şi colegi, şi bani, şi muzică. Toate astea le remediez ascultând muzică. Azi mi s-a pus pata pe “Spaceman” de la The Killers. Ăştia micii de la The Killers au scos un album nou - Day & Age - care, opinez eu cu voce tare şi tupeu, e super tare!
Enjoy Spaceman :

Ianuarie 13th, 2009 by breathemein

Mănânc pufuleţi. Numeşte-mă “Pufulete”. Mănânc castraveţi, zi-mi “Castravete”. Mănânc oameni, zi-mi “Recycle Bin”. Tot un drac, din partea mea. Scopul meu e de fapt un mijloc, iar mijlocul ăsta observ eu brusc că nu mai e aşa supţire ca într-o clasă anterioara. Amibele au, probabil, cel mai tare mijloc din clasa lor, că-şi pun picioarele unde vrea muşchii lor nedezvoltaţi.
Să nu bei cola, să nu bei cafea, să bei lapte de mamă de la sursă, şi peste toate astea citeşte-o pe una cu veleităţi de scriitoare, urâtă, surdă şi antipatică pe deasupra.
Toate ca toate, da’ eu m-aş duce în Tineretului, să mă dau în maşinuţe. Sufletul meu de plod nedorit asta şi-ar dori în exact momentul de faţă. Toate ca toate, da’ rochia aia de la Flo&Jo mi-ar plăcea în momentu’ de faţă, şi perechea de cizme aferente ei. Nu m-aş plânge nici dacă părul meu ar arăta normal (câteodată regret alegerile pe care le fac pentru sărmanul părul meu - în concluzie : nu mai vreau permanent! ), iar cel mai mult vreau să treacă facultatea mai repede fără ca eu să mai fac ceva. Atât! O fi mult? O fi puţin? Dumnezeu mila, eu vreau doar să mă lase în pace profii şi toţi ăia care-s ca ei! Că eu sunt degeaba, şi cuvintele mele sunt tot degeaba…

Ianuarie 11th, 2009 by breathemein

N-am mai spus nimic despre mine. Nu mai e nimic de spus despre mine. Simt doar că e rece, şi mi se face pielea ca de găină. Când mă uit în oglindă, mă văd cuprinsă de boli, toată faţa mea e o rană, iar sufletul nu mi-l mai văd. Nu mă oglindesc cu adevărat în mine, nici măcar în oglindă nu mă mai văd. Unde eşti?

Ianuarie 10th, 2009 by breathemein

Primul articol nou pe noua adresă. O melodie bine descrisă de cineva ca fiind “haunting”. Enjoy!

Ianuarie 5th, 2009 by breathemein

Am schimbat iar tema blogului, ţinând cont de faptul că sărbătorile s-au dus, Moş Crăciun n-a venit, etc, etc, etc. E simplă şi plictisitoare, exact cum trebuie. Nothing more, nothing less.

Ianuarie 4th, 2009 by breathemein

Azi e 22, maine 23. Diferenta de 1 nu stiu ce diferenta face. Probabil mai crestem, mai scadem, ne inmultim, ceva se intampla. Intamplarile se duc si vin, totul se invarte in jurul nostru. Acum se invarte in  jurul meu, pentru ca asa trebuie, pentru ca vreau eu, pentru ca e nevoie. Pana maine mai e o zi, dar pana fac tot ce vreau eu zilele nu conteaza. 22 spre 23.