Ianuarie 14th, 2009 by breathemein

I realized that my e-penis is very small. Tot bla-bla-ul cu si despre cafea, ploaie, sex, picioare, cacat, sange, ce naiba o fi in capul meu… Astea nu vand. Nici incercarile mele esuate de a scrie CEVA nu vand. N-are succes. Incearca omul sa fie sincer si nu intereseaza pe nimeni. Daca minte, isi ia ignore pe messenger si multi il privesc cu indoiala. Vine un timp in care te simti mic si insignifiant, in care testul la reologie e mai important, in care te intereseaza mai mult omul de langa tine decat cuvintele disparate de pe un blog amarat.
I think I want back my 15 minutes of fame, desi daca stau sa ma gandesc mai bine, am avut mai multe. Am ajuns in punctul in care am nevoie disperata de unele chestii, le vreau din tot sufletul si nu stiu cum sa le obtin. Vorbesc de lucruri materiale, fireste, pentru ca pe celalalte planuri sunt fie implinita (rotunda, circulara, intreaga, infinita), fie impacata cu faptul ca nu pot face nimic ca sa schimb acea situatie.
O sa spuneti “ei, si ce daca your e-penis e mic? si ce daca esti implinita sau nu? esti o nesimtita ca te lasi aruncata in marea asta de dorinte materiale”. Foarte bine, sunt o nesimtita, si daca n-as fi atat de implinita, nu stiu ce m-ar opri sa poposesc pe o terasa de fitze si sa-mi gasesc o implinire mai mare. De fapt, stiu ce m-ar opri. Dar nu vreau sa-mi discut moralitatea - indoielnica sau nu - aici.
Subliniez cu nesimtire faptul ca vreau lucruri materiale. Vreau cadouri, briz-brizuri, niste zdranganici mici, cadouri parfumate si rosii, si in acelasi timp ma arde in suflet rusinea de a le primi. In acelasi timp, aceeasi voie care le reclama le respinge si le desconsidera.
Nu stiu ce legatura are, dar de altfel, vorbim despre creierul meu, in care nimic nu are legatura cu nimic, decat o legatura pur fizica, numita sinapsa (parca). Revenind, nu stiu ce legatura are, dar ma delectez cu o formatie numita White Lies. Fiecare cantec de-al lor e cu si despre moarte, in toate felurile. N-as sti ce melodie sa pun aici, inca nu m-am hotarat care e preferata mea, dar au un fel de a fi si m-au impresionat. Acelasi lucru pot sa zic si despre noul album The Killers, care e de asemenea breath-taking. Respir cand le ascult, my heart starts pumping, my brain incepe sa se supra-incarce de ganduri, picioarele mele o iau razna, si apoi… Roisin Murphy - Let Me Know.
Apropo de Roisin, am fost la concert. Am si uitat sa zic despre asta pe blog - sunt o nesimtita, stiu. Singurul concert la care am participat anul asta, din pacate. Am ratat Stereophonics la Bestfest si The Killers la vecinii unguri. Din fericire, Roisin overcompensated din plin si a fost un concert foarte reusit.
Anul asta voiam sa ma duc la James Blunt (feel free to throw blunt objects at me any time now…), dar am realizat ca n-ar mai fi fost acelasi cacat ca acum 2-3 ani, asa ca o sa stau acasa. As vrea un The Killers pe la noi pe-acasa, si un Snow Patrol - chiar daca ultimul album e de cacat. Maroon 5 si alte cele. MGMT. Chiar si White Lies. Sunt destui, da-i dracu!
Acum… Acuuuuuuuuuuuuuuum… Vreau doar o rochie… Si alte cacaturi.