Ianuarie 13th, 2009 by breathemein

Mănânc pufuleţi. Numeşte-mă “Pufulete”. Mănânc castraveţi, zi-mi “Castravete”. Mănânc oameni, zi-mi “Recycle Bin”. Tot un drac, din partea mea. Scopul meu e de fapt un mijloc, iar mijlocul ăsta observ eu brusc că nu mai e aşa supţire ca într-o clasă anterioara. Amibele au, probabil, cel mai tare mijloc din clasa lor, că-şi pun picioarele unde vrea muşchii lor nedezvoltaţi.
Să nu bei cola, să nu bei cafea, să bei lapte de mamă de la sursă, şi peste toate astea citeşte-o pe una cu veleităţi de scriitoare, urâtă, surdă şi antipatică pe deasupra.
Toate ca toate, da’ eu m-aş duce în Tineretului, să mă dau în maşinuţe. Sufletul meu de plod nedorit asta şi-ar dori în exact momentul de faţă. Toate ca toate, da’ rochia aia de la Flo&Jo mi-ar plăcea în momentu’ de faţă, şi perechea de cizme aferente ei. Nu m-aş plânge nici dacă părul meu ar arăta normal (câteodată regret alegerile pe care le fac pentru sărmanul părul meu - în concluzie : nu mai vreau permanent! ), iar cel mai mult vreau să treacă facultatea mai repede fără ca eu să mai fac ceva. Atât! O fi mult? O fi puţin? Dumnezeu mila, eu vreau doar să mă lase în pace profii şi toţi ăia care-s ca ei! Că eu sunt degeaba, şi cuvintele mele sunt tot degeaba…