Decembrie 7th, 2008 by breathemein

E noapte şi e linişte. Muzica mea mă însoţeşte, mă cuprinde, se naşte în mine, mă face să mă nasc din nou. Sună a muzică de iarnă. A muzică de zăpadă. E noapte şi-mi imaginez cât de frumos ar fi dacă ar ninge dintr-odata, brusc şi fără drept de apel. Cât de bine m-ar curăţa de tot ce e în mine, dacă ar şterge toate gândurile mele, dacă m-ar atinge albul curat al fulgilor.

Am nevoie de atingeri reci, apoi de atingeri calde. Am nevoie de îmbrăţişări şi de cuvinte şoptite. Vreau tăcere şi apoi cuvinte, vreau nemurire şi apoi nimic. 

Carne, sânge, răsuflare - când se nasc, să fie din noi. Când vor ninge, peste noi să ningă. Să mă transforme în foc şi apă, apoi să mă topească.

Trup şi suflet de iarnă şi zăpadă. Sânge în ochi, abur pe dinte. Te sfarâmi pe caldaram, mă adun din foi şi din cuvinte scrise. Ştii cât m-am căutat? Doar până la tine. 

Pentru întors, n-am mai avut bani de bilet.