Decembrie 7th, 2008 by breathemein

E uimitor. Uneori totul se transformă în jeg. Călcat în picioare, totul e pe jos, totul se transformă în ce n-ar trebui să fie şi se fleşcăie. Tăcerea inundă, abundă spirite. Alcoolul pare insuficient. Căldura devine rece, aerul e… E acolo, dar am uitat cum e. Puls, transparenţă. Mama nu mai lucrează de mult la fabrica de sticlă şi eu am devenit obsedată.

Încă mai sper că mâine o să respir. Trotuarul are celulită. Ai văzut bălţile? Te aveam în braţe şi sânul meu şoptea durere. Totul e obsedant, aşa mi se pare, şi un pic cretin. Dacă în tăcere m-aş naşte, unde naiba m-aş mai ascunde?

Dacă durerea m-ar cuprinde, cu ce mă mai pansez? Oare-n amurgul dimineţii ar mai fi ceva de spus, sau s-a încheiat cu asta încă de ieri dimineaţă?

26.