Posted by
breathemein on Noi 24th, 2008 in
SF,
uncategorized |
2 comments
Sub stele mă îngroapă.
Deasupra mea sunt stelele care pâlpâie. În mine pâlpâie viaţa, mai are un pic şi se zbate, vrea să iasă. Îi simt răsuflarea deasupra mea. Miroase a mâncare proastă, de ţăran.
Încă nu-mi vine să cred ce se întâmplă. Cum naiba de s-a ajuns la asta?
Acum o oră eram fericită, întinsă pe pătura pe care am stat şi la picnic dimineaţă.
Încă îmi amintesc ce frumos...