Noiembrie 29th, 2008 by breathemein

Aşa-i că n-aţi mai auzit de mult de Anouk? Nici eu, până nu s-a îndurat Winamp-ul de mine. Enjoy the Song Of The Day - live, better than the recorded version!

I’m watching your shadow cut by the moon 
Peaceful I wait for the dawn 
These moments in silence are all that I need 
The softness of hearing you breathe 

And I know it doesn’t get better than this 
Funny it starts with just one little kiss 

Baby all I know you’re no longer alone 
We’ve started a home of our own love 
All my love is yours, you’re no longer alone 
We’ve started a home of our own love 

Your ups and your downs, powers and fears 
Your presence fulfils my desire 
You’re all that I’ve wished for 
You’re more than I need, you’re right where I wanna be 

Oh no, I don’t ask questions or try to explain 
Telling myself it just happens this way 

Baby all I know you’re no longer alone 
We’ve started a home of our own love 
All my love is yours, you’re no longer alone 
We’ve started a home of our own love 

I don’t ask questions or try to explain 
Telling myself it just happens this way 

Baby all I know you’re no longer alone 
We’ve started a home of our own love 
All my love is yours, you’re no longer alone 

Baby all I know you’re no longer alone 
We’ve started a home of our own love 
All my love is yours, you’re no longer alone 

Baby all I know you’re no longer alone 
Baby all I know you’re no longer alone 
We’ve started a home of our own love

Noiembrie 24th, 2008 by breathemein

Sub stele mă îngroapă.

Deasupra mea sunt stelele care pâlpâie. În mine pâlpâie viaţa, mai are un pic şi se zbate, vrea să iasă. Îi simt răsuflarea deasupra mea. Miroase a mâncare proastă, de ţăran.

Încă nu-mi vine să cred ce se întâmplă. Cum naiba de s-a ajuns la asta?

Acum o oră eram fericită, întinsă pe pătura pe care am stat şi la picnic dimineaţă.

Încă îmi amintesc ce frumos era azi dimineaţă. Soarele era sus, pe cer – în locul stelelor de acum. Era cald, ca la începutul primăverii, deşi toamna s-a instalat destul de vizibil.

Îmi aduc aminte clar că mă gândeam că e ultimul picnic pe anul ăsta.

O lopată de pământ mă trezeşte din reverie. Îmi acoperă ochii şi stelele nu se mai văd la fel de bine.

Din cauza asta, mi se pare că pâlpâie mai tare. Dar poate doar mi se pare mie.

Pământul care îmi acoperă o parte din faţă mă împiedică să respir.

Printre bucăţele negre de pământ, cerul se face din ce în ce mai mic.

Nu mai sunt greieri care să acopere sunetul pe care îl face lopata care mă îngroapă.

Pare aşa pustiu în pădure. Mi-aduc aminte că pentru asta am şi venit aici. Pentru că era mai linişte.

Mă uit la stele şi mă gândesc că ar trebui să mă bucur măcar de această ultimă privelişte.

E linişte. Cerul de deasupra mea mă înveleşte. Pământul care ar trebui să fie sub mine mă înveleşte şi el.

Sunt acoperită de tot ce e în lume, separată de tot ce e viu şi tangibil.

Mă uit la el. Dimineaţă luam picnicul împreună şi îmi zâmbea.

De fapt, mi se pare că şi acum îmi zâmbeşte. M-aş chinui un pic să-i zâmbesc înapoi, mi-e frică să nu se simtă vinovat de ce a făcut.

Îmi dau seama că am îngheţat. Nu se mai mişcă nimic în mine. Nici măcar nu pot să-i zâmbesc, să mă prefac că e totul în regulă.

Când m-a lovit, nu m-am aşteptat.

Am îngheţat rapid, deşi îmi venea să plâng.

Aerul a încetat să mai între în mine.

Încet, încet, se lăsa seara. Peste mine, peste pădure.

A trecut timpul şi sângele mi s-a uscat pe ochi.

În tot acest timp, el săpa şi săpa şi săpa…

Mă uitam la stele, cum apăreau deasupra mea şi se uitau îngheţate la mine.

Sângele le făcea să pară mai roşii.

De fapt, tot ce vedeam era roşu.

Treptat, treptat, mi s-a făcut mai cald.

M-a mutat în groapa care i-a luat o veşnicie să mi-o pregătească.

Mi s-a făcut mai cald şi am observat că vântul nu mă mai atingea.

Pe ochi mi s-a pus mai întâi o ceaţă roşie, apoi pământ.

Underneath the stars…

Noiembrie 23rd, 2008 by breathemein

Song of the day by the brilliant band The Killers:

Leaves are falling down on the beautiful ground, I heard a story from a man in red. He said the leaves are falling down, such a beautiful sound, son I think you’d better go ahead.

But you always hold your head up high, cause it’s a long, long, long way down. This town was meant for passing through, boy it ain’t nothin’ new, now go and show ‘em that the world stayed round. But it’s a long, long, long way down.

You better run for the hills before they burn, listen to the sound of the world, don’t watch it turn. I just want to show you what I know and catch you when the current lets you go.

Or should I just get along with myself? I never did get along with everybody else. I’ve been trying hard to do what’s right. But you know I could stay here all night and watch the clouds fall from the sky. Well this river is wild. This river is wild.

Run for the hills before they burn. Listen to the sound of the world, don’t watch it turn. But shake a little. Sometimes I’m nervous when I talk, shake a little. Sometimes I hate the line I walk. I just want to show you what I know and catch you when the current lets you go.

Or should I just get along with myself? I never did get along with everybody else. I’ve been trying hard to do what’s right. But you know I could stay here all night and watch the clouds fall from the sky. Because this river is wild. God speed you boy – this river is wild.

Now Adam’s taking bombs and he’s stuck on his mom because that bitch keeps trying to make him pray. He’s with the hippy in the park combing over the dark just trying to get some of the little girl play.

You better run for the hills before they burn, listen to the sound of the world, don’t watch it turn. I just want to show you what I know and catch you when the current lets you go.

Or should I get along with myself? I never did get along with everybody else. I’ve been trying hard to do what’s right. But you know I could stay here all night and watch the clouds fall from the sky, and pay this hell in me tonight, because this river is wild. God speed you boy – this river is wild. This river is wild. God speed you boy – this river is wild.

Now the cars are everywhere, lacing dust at the fairgrounds. I don’t think I’ve ever seen so many headlights. But there’s something pulling me. The circus and their crew, well they’re just passing through, just making sure that merry still goes ‘round. But it’s a long, long, long way down.

Noiembrie 22nd, 2008 by breathemein

Song of the day:

Noiembrie 20th, 2008 by breathemein

N-am făcut asta niciodată, dar poza asta e superbă. A wittle pug iz all I need to keep me on going.

Noiembrie 17th, 2008 by breathemein

Eram în metrou, înghesuită din toate părţile, pipăită din stânga şi din dreapta de diverşi oameni ai muncii, cu mirosuri greu de digerat, cu limbaj de lemn şi comportamente mai mult decât simple.

Ieşisem de la facultate, ploua şi mă ascundeam cumva de colegii mei care erau cu doi metri mai departe. Îmi feream privirea de a lor, prefăcându-mă că mă conversez la telefon.

Înghesuită cum eram, nervii mei se acumulau ca într-o oală sub presiune, mp3 player nu mai aveam, handsfree-ul la telefon nu mai funcţionează nici el de mult, iar gălăgia muncitorilor îmi acoperea gândurile. Toate barele erau ocupate, nu aveam nici de ce să mă ţin şi singurul meu suport erau tot trupurile oamenilor.

Noroc că la prima staţie au coborât mulţi oameni, şi s-a mai eliberat zona-burduf dintre două vagoane.

Am fugit spre acel loc, ca să reuşesc să prind un loc de unde aş fi putut să mă ţin de bară – am avut noroc şi am fost chiar prima acolo. De câte ori ajung acolo, mă gândesc amuzată de fiecare dată la avertismentul de pe regulamentul interior : „Călătorii nu au voie să staţioneze în zona burdufului dintre vagoane!” sau ceva de genul ăsta. Ca de obicei, mă amuz şi rămân pe loc. Mai vine o tipă – îmbracată în alb, mi se pare total deplasată, ţinând cont de vremea de afară şi de frigul din oase. Mă întreabă dacă e metroul bun – credea că nu l-a luat pe cel care trebuia, o asigur că e cel potrivit şi ne continuăm drumul în linişte.

Simţeam curent din partea stângă, venind dinspre burduf. Mă deranja din ce în ce mai tare, aşa că am sinchisit să arunc o privire înspre direcţia aia. N-am avut timp nici să mă mai sperii – deodată am văzut cum se desprindea din ce în ce mai tare, mâna îmi aluneca pe bara de metal, care nu mai reuşea să mă mai ţină. Sub picioare nu mai aveam nimic, zburase toată platforma dintre cele două vagoane. Am închis ochii pentru o clipă, nu mi-am mai simţit picioarele şi când i-am deschis, Sfântul Petre se holba la mine. Deşi chiar nu pricep de ce are coadă şi coarne.

Noiembrie 7th, 2008 by breathemein

Today I’ll treat you with something special. The gods of glam rock - The Darkness.

Yeah, really funny, funky si suna foarte optimist.
Anyway, i likez ‘em. 2 variante : original video (sunet prost) si live (amazing performance).

Lyriczzzzzzzz (via http://songmeanings.net ) :

I can’t get rid of you
I don’t know what to do
I don’t even know who is growing on who
‘Cos everywhere I go you’re there
Can’t get you out of my hair
Can’t pretend that I don’t care - it’s not fair

I’m punished for all my offences
I wanna touch you but I’m afraid of the consequences
I wanna banish you from whence you came
But you’re part of me now
And I’ve only got myself to blame

You’re really growing on me
(Or am I growing on you?)
You’re really growing on me
(Or am I growing on you?)
Any fool can see

Sleeping in an empty bed
Can’t get you off my head
I won’t have a life until you’re dead
Yes, you heard what I said

I wanna shake you off but you just won’t go
And you’re all over me but I don’t want anyone to know
That you’re attached to me, that’s how you’ve grown
Won’t you leave me, leave me alone

You’re really growing on me
(Or am I growing on you?)
You’re really growing on me
(Or am I growing on you?)
Any fool can see

You’re really growing on me
(Or am I growing on you?)
You’re really growing on me
(Or am I growing on you?)

Noiembrie 5th, 2008 by breathemein

Se pare ca Obama a castigat alegerile.
Nu prea m-a interesat niciodata ce se intampla dincolo de ocean, mai ales datorita faptului ca ii consider pe americani ignoranti la adresa oricarui lucru din afara universului lor mic si perfect, si mai ales datorit faptului ca ii consider paranoici si nebuni - a se vedea multitudinea de atentate care au loc acolo cu o frecventa ingrijoratoare.
Pe scurt, SUA e o tara care pentru mine nu prezinta aproape nici cel mai mic interes si pe care o consider vinovata de multe greseli din trecut, mai ales datorita tendintei ei de a controla totul.
Anul asta a fost zarva mare, pentru ca cetatenii Statelor Unite au fost chemati la vot sa-si aleaga Presedintele.
A fost mai intai cursa intre Negru si Femeie. Negrul, care era senator si un tip cult, prezentabil, intelectual si educat, care stia mereu ce sa spuna si avea discursuri bine puse la punct (eram acasa, bolnava, si nu aveam ce face decat sa ma uit la campaniile lor pe care le dadeau astia pe la TV). Femeia era si ea senator, dar si sotia fostului presedinte, sex-slave Mr. Clinton. Ea e prototipul femeii americane, de casa, care face orice pentru caminul ei, inclusiv isi calca pe mandrie, daca e cazul - sau in asta a transformat-o consilierul ei, probabil. Cel mai probabil. Candidatul ales Partidului Democract a fost Negrul - poate pentru a le demonstra cu tarie celorlalti cat de deschisi si democrati sunt ei cu adevarat.
Apoi s-a facut un gol in atentia mea, si n-am mai urmarit cursa pentru fotoliul de la Casa Alba, pentru simplul motiv ca aceasta telenovela ajunsese sa ma plictiseasca.
Apoi am auzit ceva despre o alta Femeie - tot alba, care arata bine, dar care facea gafe din ce in ce mai mari in fata oamenilor, incurcand date, cifre, nume si intamplari - o ignoranta, probabil, cu o fata frumoasa (prototipul femeii americane). Aceasta Femeie s-a pierdut si ea undeva pe drum, nu stiu ce s-a intamplat cu ea si nici nu-mi pasa, daca si-au permis atatia sa isi bata joc de prestatiile ei din timpul campaniei, inseamna ca nu era mare lucru de capul ei.
Apoi a venit cel mai mare dusman al Negrului - marele alb, Republicanul, care deja parea cea mai mare amenintare a democratiei, un conservator cu idei bine notate si subliniate pe foaia de discurs, un stereotip pentru cultura americana - la fel de invechit si prafuit,la fel de inchis la nou si la fel de conservator. Probabil ca daca McCain ar fi castigat alegerile, ar fi fost ca un Polaroid al culturii americane - atat de pretins deschisa la orice, dar atat de acuzatoare de fapt… McCain, acest mos al Partidului Republican, a crezut si a sperat pana in ultima clipa ca cetatenii SUA vor decide altceva si ca vor merge pe traditionalism - in fond, cine are nevoie sa demonstreze celorlalti oameni cat de open-minded sunt americanii? A sperat pana in ultima clipa ca praful de pe mintile lor va ramane acolo si ca ii va indemna sa il voteze pe el, care e emblema societatii americane.
Din pacate, s-a inselat. Din pacate, nu doar pentru el. Parerea mea e ca alegerea lui Obama in functia de Presedinte - oricat de presuspus-bine-motivata e, s-a nascut din nevoie de schimba, din nevoia de a demonstra ca ei, cetatenii americani, sunt mai presus de o culoare sau alta, din nevoia de a demonstra ca pentru ei negrul nu reprezinta doar criminalul de la colt de strada, copila de 14 ani insarcinata cu vecinul care n-o mai cunoaste sau rapperul care si-a strans averea din banii unor pusti de 12 ani care se dau smecheri la ei in cartier, pentru a fi omorati 2 luni mai tarziu. Obama e un om educat, dar am impresia ca motivele care au dus la alegerea lui in pozitia de Presedinte nu are nimic de-a face cu el ca persoana, cu faptul ca e potrivit in aceasta functie. Nu cred ca s-a tinut cont de toate calitatile sale, care intr-adevar il fac demn de aceasta functie, atunci cand oamenii au venit si s-au dat acordul ca el sa ii conduca. Si, in final, sa conduca lumea.
Macar din toata asta, SUA a putut bifa un nou record de clementa in fata noastra, celor multi si prosti: au depasit criteriul pielii, probabil urmeaza cel al sexului.

Noiembrie 3rd, 2008 by breathemein

O gramada de poze cu rasa de caine care-mi place cel mai mult. Dupa Saint-Bernard, labrador si chow-chow (nu chihuahua) :D.

http://ihasahotdog.com/tag/pug/

Noiembrie 3rd, 2008 by breathemein

Uneori raman in uitare si mirare stupida, ca si cum ce am nu-mi ajunge. Aerul deodata se opreste si nu mai
intra in plamani, stau si ma cutremur in mirare, cand imi vad o suvita de par (acum cret) clatinandu-se, beata,
prin fata ochilor mei o data albastri. Sentimentul ca e Craciun si frig, si fara zapada, sentimentul ca in mine
balteste cafeaua rece, sentimentul ca ploverul meu nu mai e indeajuns de gros, de lung, de decent…

I’m doing cartwheels, god knows what the fuck are those! Si ma cutremur, si ma invart, in mine e o obsesie care creste ca un neg, ca parul de pe o alunita, ca raza de soare de dimineata… Obsesiv si aiurea, ma intorc la inceputuri, la sunete cunoscute si familiare, la pulsatii din mine care au aceeasi  rezonanta de aproape 23 de ani.

Imbatranesc si ma simt in acelasi timp mai idioata si mai batrana, mai senila si mai proaspata, mai sarata si mai moale ca niciodata. Oasele se taraie, zambetul se lateste si azi ma intreb daca n-am cumva nevoie de o crema antirid. Apoi iti zambesc, iti zic cat de mult te iubesc, cat de mult insemni pentru mine si-mi dau seama ca singura crema antirid esti tu. Catalizator pentru fericire si sanatate mintala. My safety blanket. Tu. Obsesie ascunsa in picurii apei de la dus, in tricoul care pastreaza mirosul tau, in tacerea din mine cand nu esti aici.
I’m doing cartwheels…