Septembrie 9th, 2008 by breathemein

A venit toamna. M-am trezit, afară ploua şi mie nu-mi era frig, doar dârdâiam din cauza ploii. E cald şi totuşi mă simt ca şi cum ar fi venit toamna cu frunzele uscate pe jos şi cu burniţă şi cu vântul răzleţ prin păr.
M-am dat jos din pat şi mi-am făcut un ceai - ceaiul pe care mi-ai zis să-l cumpăr. Are gust bun şi miroase frumos : parcă eşti tu, concentrat într-un pliculeţ de ceai. E aspru şi dulce, e cald şi mă încălzeşte şi pe mine. Toamna… Am zis mai acum câteva zile că toamna înseamnă ca voi începe să beau ceaiuri şi să stau mai mult în casă. Stau în casă, cu ceaiul lângă mine. Tu eşti lângă mine. E cald şi e umed, pe jos, afară, şi în cană… Mă spăl în ochii tăi, mă trezesc şi adorm instant, pentru că e cald şi bine. Aroma de vanilie se plimbă prin mine, e ca un drog, tu te plimbi prin mine, tot ca un drog. Mai sorb o gură de ceai şi adorm…