Septembrie 7th, 2008 by breathemein

Miros a toamnă. Paşii sunt mici şi calculaţi pe lângă ai tăi, privirea ta se uneşte cu a mea şi mă face să mă gândesc la pasajul ăla deosebit de special din Shogun, când vorbeau japonezii despre Anjin-San şi Mariko-san. Făceau dragoste din ochi. Când faci dragoste cu mine, pe stradă, când îmi mănânci îngheţata, când imi iei o gură de ceai sau mâncăm aceeaşi salată, faci dragoste cu mine din ochi.

Mirosul de toamnă se adună în noi. Miroase a ceai, a cald, a iubire, chimie de îndrăgostiţi rătăciţi în aşternuturi, pierduţi în zaţuri de cafele râncede, chimie de oameni care nu au nevoie decât de ei înşişi. Egoism suprem zace în noi - zâmbetul meu e pentru tine, zâmbetul tău e pentru mine. Mă luminezi şi mă împlineşti, mă faci să tremur şi să mă bucur că vine dimineaţa. După-amiaza e un zâmbet maro de toamnă cu aromă de ceai verde, graba de a fi cu tine face ca ceasul să nu existe. Fericirea mea de toamnă e îmbrăcată în haine de vară, e caldă şi uşoară, e blândă şi e blondă şi e copil.

Iubeşte-mă cu ochi de copil. Îmbrăţişează-mă ca un bărbat. Iubeşte-mă ca tine.