Despre noi
Septembrie 6th, 2008 by breathemein
Tare… Tare… Tare… Strânge-mă tare în braţe, până auzi că-mi pocnesc oasele. Ţine-mă lângă tine, până simţi că nu mai respir, respir greu, inima îmi bate atât de tare, iese din piept, când te văd. Îmi place să sărut copilul din tine până se transformă în bărbat. Copilul-bărbat tremură. Se transformă, iubeşte femeia din ochii lui până o metamorfozează la loc în copilă. Mi-aş dori să am pistruii care îţi plac atât de mult, şi bucle de copil nevolnic. Mi-aş dori să beau din ceaiul tău, dacă asta te-ar face să te strâmbi la mine, pentru ca apoi să te sărut uşor pe nas, ca să-ţi treacă.
Aş vrea să fac lucruri care să te şocheze, pentru a veni apoi tiptil să te sărut şi să te fac să-ţi treacă.
Vin să te trag de barbă şi-ţi boţesc cămaşa, poate iţi zgârii GPS-ul sau oglinda de la maşina, nu-mi pasă. Vreau să am motiv să te asaltez cu atenţie şi cu pupicuri semi-obraznice-semi-copilăroase, în timp ce-mi scutur buclele mai-sus-menţionate, şi-mi flutur rochia de lolită ţn faţa ta, să te murdăresc de îngheţată şi apoi să o curăţ de pe tine.
Te-ai transformat în bărbat?
Buuuuuuuuuun… Acum fă-te mic la loc. Let me take care of you, ţine-mă in braţe şi fă-te bărbat. Alternează stările şi cimentul din mine, culegă-mă de pe asfaltul bucureştean, murdar de păcate, şi du-mă în patul tău, să-l murdărim cu îngheţată, ceai, respiraţie, iubire şi păcat.
Vine toamna… Nu o sa mai port rochii de lolită. Dar tu sărută-mă. O să fii tot aici. EU o să fiu tot aici. Sub noi, frunze arse de toamnă. Vrei să le încercăm?
- No Comments »
- Posted in Uncategorized, ganduri
