August 17th, 2008 by breathemein

Sunete se nasc pe foi, la fel de bine cum se nasc in gand. Le dau forma, le implinesc, le rotunjesc si vi le impartasesc, devin un bun comun al nostrum, le folosim si le adulmecam, cresc in noi si despart muntii, ne nasc copiii, ne indeparteaza parintii, sparg taceri grele de milenii si aduc blestemul linistii atunci cand urasc…

Pot canta cu durerea mamei sau cu veselia copilului ce-a descoperit mingea, si pot sustine un meci de fotbal sau distruge cel mai mare geniu, pot naste razboaie sau furtuni interioare, si pot alina suferinta facuta de ele. Pot sa-si aminteasca de tot ce n-ai trait sau sa te faca sa vrei sa uiti ca ai trait.

Poate ca au si ele nevoie de oda lor, de cantecul lor de lebada, de ultimul sarut, inaintea mortii, de primul cantec de primavera, sau fosnetul toamnei sub picioarele tale.

Eu m-am gandit sa le multumesc ca exista si ca-mi fac viata un portativ perpetuu, ca-mi coloreaza tacerea si-mi linistesc bataia amara a inimii, ca-mi inlesnesc trecerea de la durere la fericire si ca-mi permit sa ma exprim in atatea moduri, aproape nestiute…