August 17th, 2008 by breathemein

Bagaje, bagaje, bagaje…

Plec departe, in lumea altora, si las lumea mea aici, aproape de tot ce mi-e drag.

Abia astept sa retraiesc sentimentul ca plec si ca abia astept sa ajung acolo, sa ma bucur de soarele de munte si de locuri necunoscute si apoi sa incep sa-mi fac iar bagajele, dupa scurtul ragaz si sa incep sa ma gandesc cu bucurie ca ajung inapoi acasa – in orasul care m-a adoptat, cu prietenii pe care ii iubesc, cu oamenii pe care ii vreau in viata mea.

Bagaje – o sa le fac repede, scurt si la obiect. Pentru ca nu am nevoie de 3 rochii pe zi si pentru ca nu e cazul. O sa vin de acolo un om nou – sau acelasi. Cel vechi, dar mai bun si mai rabdator. O sa vin cu un zambet mai larg pe fata si cu inima mai deschisa.

Apele de-acolo ma vor curata de pacate si de tristeti, pana cand voi calca din nou in orasul asta…

O sa ma scald in verdeata muntelui si probabil o sa ma gandesc la ce ma asteapta aici…

Si cand va veni ziua plecarii, o sa ma cuprinda iar febra aia nemaipomenita – bucuria ca ma intorc acasa si o sa ma ia frisoanele si tremurul. Si o sa fiu fericita ca ma intorc ACASA.

Imi place sa plec, ca sa am unde sa ma intorc.