Iulie 22nd, 2008 by breathemein

Eu n-am de gand sa uit scapari, sa uit ca uiti sau sa uit ca nu vrei si nu intrebi, si nu ma vezi, si nu ma simti, si nu ma atingi.
Eu n-am de gand sa trec prin viata ta ca prin apa, si sa nu las urme. Mai bine plec si ramane praful - sa-l intrebi, ca poate iti raspunde mai bine decat ti-am raspuns eu. Intreaba-l de ce am plecat, de ce m-am dus, de ce nu vin si nu ma-ntorc…
Eu n-am de gand sa fiu o umbra, o pana, o trista amintire - eu sunt omul care vrea sa fie tot si stapana peste tot, eu sunt femeia careia trebuie sa-i dedici fiecare gura de aer si pentru care trebui sa justifici fiecare gura de apa bauta. Eu sunt femeia care trebuie ascultata si sarutata si tinuta in brate, ocazional protejata, dar in final adorata.
Eu sunt femeia care poate fi a oricui si alege sa fie a ta - ai grija ce alegi, pentru ca lozul cu mine nu e intotdeauna castigator si nu poti sti niciodata in ce prapastie te duc, nu poti sti niciodata cand ma pot intoarce de unde am plecat sau cand te las cu ochii in soare, sa privesti pierdut.
Nu poti sti niciodata, pentru ca in mine e salbatica toata chemarea orgoliului si a independentei, nu poti sti niciodata ce e cu mine si cum gandesc, si ce cred despre tine. Pot sa rad cu tine, si de fapt sa nu mai fiu a ta…
Pot sa te sarut si sa-mi provoci scarba, pot sa zic ca te urasc si sa fie adevarat.
Pot sa te am si sa nu te vreau, pentru ca o data te voiam si nu te-aveam…
Acum toate astea par sa conteze, ca si creierul meu obosit sa lupte cu ceea ce-i zic eu “suflet”. Lupta continua din mine se sfarseste mereu la fel : TU pierzi.