Lapte
Iulie 21st, 2008 by breathemein
Ma pierd in cana alba, rosie, cu scris alb si continut alb, ma simt alba ca peretele si ma confund cu albul detergentilor.
Lapte. In mine e lapte. In cana mea e lapte. In viata mea e lapte. Si spuma.
Si sange.
Si degeratura.
Sufletul mi-a degerat de atata ura, si de necuprinsul fricii din tine, si de nepasarea de care da dovada tacerea si glasul tau infect.
Tacerea ma cuprinde si ma face alba. Tacerea ma impresoara si ma face liniste impletita cu zambet de ura.
Beau lapte si ascult un tip cu voce ragusita si nume de femeie.
Vreau sa fiu ceva mai pretios ca laptele din cana, mai pretios decat spuma, si sangele, si tremurul, si viata, si frica…
Vreau sa fiu eu…
- Posted in Uncategorized, ganduri, miuzic
Iulie 22nd, 2008 at 15:56
ma fetito ti-am citit toate povestioarele astea mici pe care le-am gasit pe aici si sincer nu prea stiu ce sa zic
cred in schimb ca ori il mai iubesti ori il urasti din toata inima
si daca nu e vora de un el atunci sincer ai o imaginatie bogata si iti sugerez sa te apuci sa scrii ceva de proportii mai mari o nuvela sau macar un volum de poezii sau chiar un roman ca ai ceva in capu ala al tau numai ca nu il dezvolti asa cum ar trebui
astept sa vad ce mai scrii sant tare curios
Iulie 22nd, 2008 at 19:00
Pai ai ghicit. Il iubesc, si il urasc, si toate astea din cauza ca nu exista. Mi-as dori sa fie, sa-l iubesc si mai mult, dar il urasc pentru ca nu e.
Despre roman - am incercat. Dar se pare ca n-am destula continuitate in gandire pentru asta