Iunie 25th, 2008 by breathemein

Obsesia mea cea mai noua esti tu.

Obsesia mea e melodia de la tine, ruleaza in continuu pe fondul unui curs sau pe fondul vreunei carti ciudate. Momentan, cartea e Psihokillers. Muzica se aliniaza perfect cu tema cartii. Simt cum spiritul meu se balanseaza intre trecut si viitor, iar trupul meu nu face decat sa se uite.

I move up and down.

Wait. They don’t love you like I love you.

Obsedant. Obositor. In continuu. Doare. Trece.

Zapuseala ma ineaca. Cafeaua mi s-a terminat.

Obsesia continua sa ma macine. Ochii de diavol se transforma in mintea mea, si acum surazi ca un inger. Totul se transforma in mine, langa mine, in tine, in jurul tau. Decorul e ciudat de rosu, mov si alb, zici ca hibernam impreuna, dar totusi nu esti aici.

Uit de unde am plecat. Obsesia nu ma mai ajuta sa-mi revin si in continuare ma transform in femeie…

I move up and down.

Wait. They don’t love you like I love you.

Obsesiv, revin la ea. Revin la tine. Revin la ce stiu eu mai bine. Aerul de afara nu mai e suficient… Viata nu mai e suficienta. Fumul nu-mi mai ajunge. Devin alta, petala cu petala. Nota cu nota, muzica se desprinde din tonul ei obsesiv. Ma invaluie. Intra in mine. Ma cuprinde. Ma schimba. Parca ai fi tu langa mine.

Uit de unde am plecat. Am uitat si unde trebuia sa ma duc. Ma uit in oglinda. Esti acolo si deodata imi zic ca am ajuns unde trebuie…