Iunie 25th, 2008 by breathemein

Obsesia mea cea mai noua esti tu.

Obsesia mea e melodia de la tine, ruleaza in continuu pe fondul unui curs sau pe fondul vreunei carti ciudate. Momentan, cartea e Psihokillers. Muzica se aliniaza perfect cu tema cartii. Simt cum spiritul meu se balanseaza intre trecut si viitor, iar trupul meu nu face decat sa se uite.

I move up and down.

Wait. They don’t love you like I love you.

Obsedant. Obositor. In continuu. Doare. Trece.

Zapuseala ma ineaca. Cafeaua mi s-a terminat.

Obsesia continua sa ma macine. Ochii de diavol se transforma in mintea mea, si acum surazi ca un inger. Totul se transforma in mine, langa mine, in tine, in jurul tau. Decorul e ciudat de rosu, mov si alb, zici ca hibernam impreuna, dar totusi nu esti aici.

Uit de unde am plecat. Obsesia nu ma mai ajuta sa-mi revin si in continuare ma transform in femeie…

I move up and down.

Wait. They don’t love you like I love you.

Obsesiv, revin la ea. Revin la tine. Revin la ce stiu eu mai bine. Aerul de afara nu mai e suficient… Viata nu mai e suficienta. Fumul nu-mi mai ajunge. Devin alta, petala cu petala. Nota cu nota, muzica se desprinde din tonul ei obsesiv. Ma invaluie. Intra in mine. Ma cuprinde. Ma schimba. Parca ai fi tu langa mine.

Uit de unde am plecat. Am uitat si unde trebuia sa ma duc. Ma uit in oglinda. Esti acolo si deodata imi zic ca am ajuns unde trebuie…

Iunie 25th, 2008 by breathemein

Muzica. Ascult muzica. E aceeasi melodie, e de ieri in continuu in capul meu. Mintea ma poarta inainte si inapoi. Se misca totul in ritmul muzicii. Cand sunt cu tine, melodia ma face sa explorez cat mai mult din tine, sa vreau sa te miros, sa vreau sa te sarut, sa vreau sa te ating. Cand nu sunt cu tine, imi trezeste exact acelasi sentiment.

Ma plimb inainte si inapoi. As plange, pentru ca mi se face dor de tine. As rade, pentru ca stiu ca o sa te vad in curand. Sunt fericita si e simplu. Viata e de acum simpla. Nimic nu doare, nimeni nu uita. Tacerea nu mai e brusca, si vine ca o binecuvantare. Ploaia de cuvinte tine de cald, e ca o patura intre noi. Mana ta se plimba pe mine, ma vede ca pentru prima data. Cearsaful tau rosu e ca iarba sub mine, e moale si pe pielea mea se face verde. Cerul de afara e tot rosu si draperia ta e trasa. De afara nu intra nimic aici, e ca un univers separate. Durerea, lacrimile, cuvintele, acuzele si reprosurile stau departe de noi. Ma simt ca acasa, totul e cald si bine, asa ca te rog sa-mi mai faci o cafea. Daca se poate, tot rosie.

Muzica e in capul meu. E aceeasi melodie. Castile s-au plictisit de ea, eu nu m-am plictisit de tine. Nici de patura ta. Nici de cearsaful tau. Nici de cafeaua ta, chiar daca nu e rosie. Azi sunt fericita cu cateva lucruri rosii, unul alb, unul mov si o cafea ne-rosie. Mirosi a mine. Ma intreb daca si eu miros a tine. Abia astept sa te vad din nou, ca pentru prima oara. De-abia astept sa vad daca m-ai pastrat si daca am ramas tot acolo unde am fost si ieri, si alaltaieri. Parca abia a inceput lumea…