Iunie 15th, 2008 by breathemein

Ma faci sa vreau sa ma machiez cu negru, si sa mi-l intind pe tot ochiul.

Sa ma innec in negru si sa-ti zambesc atat de spart si pustiu, sa te uiti la ochiul meu innegrit si plans si sa nu-ti mai vina sa razi vreodata.

Ma faci sa vreau sa imi dau cu carbune pe pleoape, pentru ca am carbune in suflet.

Azi a ars tot in mine, si fericirea s-a mistuit o data cu limba ceasului care se indeparta de ora la care ar fi trebuit sa vii…

Azi am luat creionul negru si mi l-am infipt in ochi.

L-am infipt in ochi. L-am rasucit in suflet.

M-am chinuit. Am ars mocnit, si lacrima mea nu a stins focul.

Am ars mocnit si singurul lucru care a ramas dupa fumul negru din mine a fost carbunele, pe care mi l-am intins prin ochi, mi-am manjit poala rochiei cu el si m-am tavalit prin praful orasului.

Ma vezi cat sunt de neagra?

Nu e pentru tine, nu e din cauza ta.

E pentru mine, ca sa-mi aduc aminte sa nu mai ard, sa nu mai plang, sa nu mai sufar, sa nu ma mai impiedic de tine.