Dorinte din pat - partea a 2-a
Iunie 15th, 2008 by breathemein
Te-am asteptat si azi…
Ti-am zis ieri ca lumea e mare, si tot n-ai venit…
Te-am asteptat, si tu n-ai dat niciun semn ca ti-ar pasa sau ca te-ar interesa.
Am stat si am asteptat si azi, ca si ieri, sa vii, sa-mi permiti sa fiu o prostituata sentimentala…
Intre timp, au trecut clipele pe langa mine, si lacrimile mi s-au uscat pe suflet.
Telefonul a fost atat de dezamagit, incat s-a ascuns sub pat…
N-ai binevoit sa ma vezi nici azi…
Azi sunt trista.
Sunt 6 miliarde de oameni pe lume, si tu nu m-ai vazut printre ei…
Manson imi canta ceva despre cimitire…
Zice ceva de o poza pe care ar fi trebuit s-o aleaga – se pare ca a durat mai mult ca tine.
Ocazional, haotic si nebun, ma intreb daca nu cumva are dreptate…
Bassul termina melodia la fiecare sfarsit de vers.
E rupt din alta lume, mai trece o ora, un minut, o secunda, si tu nu vii…
Cred ca tocmai am devenit 6 miliarde +1.
Cat te-am asteptat, sigur s-a mai nascut cineva..
Pana vii tu, sigur o sa fim iar 6 miliarde in cap.
De dor, cineva o sa moara sigur…
- Posted in Uncategorized, ganduri

Iunie 17th, 2008 at 17:13
Don’t believe the mask
It adapts to any lie,
A perfect ten,
When reality caves in
Don’t tell me,
Tell my ghost,
’cause I blame him
For all I don’t want to know
I found secrets about life’s undertow