Ce-mi lipseste mie

Iunie 7th, 2008 by breathemein

Ce-mi lipseste mie.

De ceva timp ma chinui sa aflu ce-mi lipseste, si de ce nu mi-e bine.

Probabil te-am gasit azi, umbland stingher, prin mintea mea.

Probabil te-am gasit ieri, in Club A, sau in Cismigiu, sau pe banca de la terasa afumata la care am mers.

Probail ca te caut de mult. Am obosit, si gandurile nu-mi mai ajung.

Mi-e teama uneori ca o iau razna, si totusi nu o iau.

Razna a ramas aici, eu dincolo, si intre noi e doar distanta de la normal la anormal.

Te-am tot cautat si sunt mandra ca azi, dupa 2 ani de chin si disperare, am reusit sa te gasesc.

Esti ca o idee pierduta si trista, ai trait mut in mine, si eu, ca o oarba, n-am stiut sa te gasesc.

N-am vrut sa-mi dau seama ca fericirea e ce-mi lipsea, asa ca ma fortam sa zambesc si sa fiu vesela.

Azi mi-am dat seama ca minciuna in care traiam e mai adanc infipta in mintile altora decat in a mea. Macar e bine. Paranoia nu m-a atins de tot.

Azi imi dau seama ca minciuna poate fi aruncata la cos, pentru ca, probabil, am gasit ce cautam.

Cred ca te-am gasit pe tine.

M-as chinui sa-ti scriu ceva care sa-ti arate ce insemni pentru mine.

Pentru mine, cea cu suflet razlet si cu gandurile imprastiate.

Pentru mine, cea cu zambet ciobit si furtuna inauntru.

M-as chinui sa invat si sa fiu a ta in acelasi timp.

M-as chinui sa fiu acolo dimineata, si poate la pranz, si in mod sigur seara.

Am asculta aceeasi muzica sparta si rasuflata impreuna, si poate ca n-am avea nevoie de paturi sau caldura in casa…

Sunt sigura ca toata tacerea din noi s-ar rupe o data cu zambetele de dimineata, si ca picurii de cafea care imi atarna din greseala pe barbie te vor trezi cand te sarut.

Sunt sigura ca tremuri cand te uiti la mine, si totul din tine se raceste brusc si involuntar, n-ai drept la replica atunci cand ma vezi si nu reusesti sa schitezi nimic pentru a te apara.

Sunt sigura ca ma vrei si cand nu ma vezi, si ca atunci cand ma visezi, totul e bine si e soare, si e cald, si nu mai ai nevoie de nimic.

Azi, in casa noastra, e doar tacere.

Lambriul afumat de pe perete ma sustine.

Podeaua a incetat sa mai scartaie.

Muzica nu se mai aude.

Pasii mei grabiti se indreapta spre usa, iar la usa esti tu.