Eva Adam despre Eva Adam

Sa zicem ca personajul meu principal s-ar chema Eva. Chiar Eva Adam.

Intr-o buna seara, intinsa in patul ei de-acasa, cu un strain in spate, o blonda planturoasa si cu picoare lungi isi fuma nonsalanta tigara, ultima din pachet. Fuma, si rotocoalele de fum o invaluiau discret, ascunzandu-i varsta pe care o stia prea bine.

40.

Cifra rotunda, si totusi imperfecta pentru o femeie. Cel de lamga ea mormaia ceva de bine…

…mmm… ce bine a fost…

… Dar ea nu-l lua in seama si se gandea la ale ei.

”Am dus o viata frumoasa…”, isi zicea.

”Oare?”, se intreba, ironic, dramul de constiinta din ea…

”Ei bine, poate nici chiar asa frumoasa, dar interesanta si palpitanta.”

Inevitabil : ”Oare?!”…

Toate prietenele ei erau maritate de 20 de ani, cu copii mari si implinite in cariera.

Eva – tot secretara cu fusta scurta si decolteu generos a ramas, numai ca a tot schimbat sefii, cand aflat sotiile lor de ea… De aceea s-a simtit mereu o intrusa, un personaj pasager. O frustrata a vietii de familie.

Se uita din pat in casa.

Eva e fericita posesoare a unei garsoniere aranjata cu mult bun gust si destinata aproape exclusiv jocurilor amoroase.

Zambeste pe sub teoretica mustata si-si stinge nonsalanta tigara…

”Asta e un adevarat cuibusor de nebunii…”, la fel de stilat si atragator ca si posesoarea, dar si foarte discret si impersonal. Niciunul din iubitii Evei nu i-a daruit vreodata ceva, niciunul nu si-a lasat amprenta asupra casei sau a Evei, nici macar mirosul… In aer pluteste doar mirosul de tigara si de parfum antitabac. Se anihileaza reciproc, asa cum amantii Evei s-au anihilat reciproc.

In niciunul n-a crezut, pe niciunul nu l-a iubit, si azi isi da seama ca nici macar nu i-a dorit.

…Dar nici ea n-a vrut sa fie crezuta sau iubita. Si nici n-a fost. Asa ca nimic n-a lasat urme in sufletul ei.

De la amantii tineri a invatat sa profite, de la cei chei, batrani si burtosi a invatat cum sa mimeze, de la cei cu bani a invatat sa cheltuie… Numai ca niciunul n-a invatat-o sa se bucure, sa fie fericita… Frumusetea ei a ramas doar o masca, iar zambetul ei – fortat.

In patul ei se simte miscare… necunoscutul s-a trezit si a inceput sa o sarute in ceafa; habar n-are ca Eva a implinit 40 de ani in noaptea asta… Nici nu stie cum o cheama. A agatat-o intr-un bar intunecat si plin de fum, si nici nu s-a chinuit sa-i retina numele. E destul ca a ramas in patul ei si ca poate pleca dimineata, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Trezit din somn, el incearca s-o convinga ca o iubeste si ca ii va oferi o noapte de neuitat.

Plictisita, Eva se intoarce spre el, dar aratarea ce devine la lumina slaba a tigarii il sperie pe barbatul de langa ea. Plansa si cu rimelul curs pe obraji, cu riduri adanci si cearcane vinete, fascinanta blonda pare o bunica… Tanarul se sperie:

-Semeni cu mama, spune el incet, suparat si furios pe asemanare… Ma simt oribil, aproape incestuos, de parca m-as fi culcat cu ea…

-Da’ ce e, draga? Nu stiai ca n-am 20 de ani?

-Ba da, dar n-am crezut ca esti baba! remarca el rautacios.

-Baba, baba, dar observ ca-ti place…

-Aaa… nu chiar, spuse el, malitios.

Cu un rictus, Eva ii arunca:

-De fapt, nu a fost exact cum ma asteptam. Performantele tale lasa de dorit… Nu pot spune ca am simtit ceva, remarca ea, crezand ca ii atinge punctul sensibil.

-Pai daca ai simtit prea mult pana acum, babo, ce sa mai simti acu’? spuse, si incepu sa rada prosteste.

Eva il impinse jos din pat, iar el cazu cu tot cu cearsaf. Se uita manios la femeia goala ce se intindea dupa tigarile si bricheta de langa veioza. Isi aprinse tigara, si la flacara brichetei, parea hidoasa; nu mai avea nimic din femeia care-l cucerise cu 3 ore inainte…

-Alea sunt tigarile mele, ii zise tanarul.

-Si asta este casa mea, asa ca te rog sa pleci, ii spuse Eva, apoi se apleca si-i sufla cu nesimtire fumul in fata…

-Taratura! maraie nemultumit individul, si scutura din cap.

-Poftim, zise Eva, domnul caine a latrat?

-Mars! o repezi el si, fara sa-si dea seama, ii trase o palma.

Eva tipa, usor surprinsa, dar nu mai zise nimic.

-Am impresia ca-ti place-asa… Poate vrei si-un bici?

Eva inlemnise si se uita la el; isi cauta pe fotoliu cureaua si mormaia ceva de ”las’ ca-ti fac eu tie felul… catea… ti-o fac, sa nu ma uiti toata viata!… steoarfa!”.

Mana ei deschise un sertar al noptierei, de unde scoase un pistol mic si negru, lua apoi tigara si o duse la gura, iar pistolul il ascunse sub ea. El se intorcea cu o curea lata, din piele…

-Hai, sa o facem ultima data… vrei sa te leg cu ea sau sa te bat? Spune ce vrei si-ti fac! Se urca in pat si-i desfacu picioarele cu violenta. Ea si-a scos tigara din gura si-l arse cu ea pe piept.

-Du-te-n ma-ta! urla el.

Atunci Eva isi scoase pistolul si trase… Trase de 3 ori… Trase pana cand lacrimile i se oprira.

Se sterse la ochi si cobora din pat. Aprinse lumina si-l vazu intins pe jos, balacindu-se in sange… Nu avea mai mult de 25 de ani si era insurat. Se uita la verigheta si i-o scoase. O invarti si citi :

-”De la Mihaela, cu dragoste, pentru sotul meu, Adrian”… Deci te cheama tot Adrian, si pe ea tot Mihaela… Numai de voi am parte oare?!

In minte ii veneau buluc amintiri uitate de vreo 20 de ani…

Era tanara, la liceu…

Nu avea nici 18 ani si nici nu arata prea bine… Nu semana deloc cu femeia care este…

Dar un Adrian a fost. Inalt, brunet, cu zece ani mai mare, profesor de fizica, si insurat pe deasupra. Cu o Mihaela, chiar…

In fine… poveste veche. S-au iubit – a fost prima ei iubire, primul ei barbat, prima fericire si prima dezamagire. Nu aveau nicio sansa – pe ea au exmatriculat-o, pe el l-au dat afara, el a dat divort, iar ea a facut un avort… Tragic in toate sensurile.

Dupa ce lucrurile s-au potolit, si-a reluat studiile, si apoi s-a angajat ”la facut cafele si batut la masina”.

Dar nu l-a uitat pe Adrian niciodata. Oricat i-au oferit directorii, si italienii, si turcii, ea a acceptat totul pe moment, dar nu si l-a scos din suflet…

Acum, cu ochii la celalalt Adrian, un gand i-a incoltit… Ia un pix si o bucata de hartie si asterne grabita:

”Ai fost primul si ultimul meu barbat, marea mea iubire si marea necunoscuta a vietii mele. Amintirea ta m-a ajutat sa trec peste toate. Acum, ca te-am regasit, pot sa-ti multumesc.

Iti multumesc ca mi-ai distrus viata, sansa la fericire.

Iti multumesc ca m-ai lasat sa-mi distrug viitorul.

Daca n-o fi sa ne mai intalnim, multumesc, Adrian, si La multi ani, Eva!”

Pistolul mai rasuna o data, scurt si-nfundat in linistea noptii.

Lumina se revarsa peste 2 trupuri, amandoua goale, amandoua insangerate, iar intre ele trona o verigheta de aur, stralucitoare si rotunda.

Un comentariu la „Eva Adam despre Eva Adam

  1. Interesanta creatie aceasta nascuta din mintea ta. Dupa multe posturi (inclusiv asta) eu cred ca tu suferi, dar nu pot realiza prea bine care este suferinta reala…Poate ma insel, sau poate nu. Oricum ceva este clar, esti framantata de ceva…

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.