Mi-am amintit ca sunt o multime de lucruri pe care le mai vreau!
Vreau ochelari. Si prieten cu ochelari. Vreau sa aratam bine cu ei, si separat, si impreuna. Vreau sa pot manca tort zilnic (nu ca n-as putea, dar momentan n-am).
Vreau sa nu mai existe chilotii cu model leopard – they iz sucks!!!
Vreau sa nu mai existe berea fara alcool, laptele degresat si sucul fara zahar.
Vreau sa nu mai existe painea dietetica.
Si vreau bass si ochelari!
Vreau sa termin facultatea cand trebuie si apoi sa lucrez intr-un laborator la criminalistica.
Vreau sa fac ceva bine pentru cineva, dar atat de bine, incat sa ma tina minte toata viata si sa ma iubeasca pentru asta.
Vreau sa merg acum la mare, sau la munte… Si sa beau un vin rosu, si sa dorm, sa nu ma manance tantarii, iar apa sa curga langa mine… Si sa nu vad decat luna deasupra mea.
Vreau bass si ciorapi de copil. Rochie ca a lui Alice. Vreau pantofi cu toc, si ruj roz. Vreau sa nu mai existe McDonalds si vreau ca tot orasul sa fie impanzit de cafenele si bistro-uri dragute, in care se canta jazz.
As manca o prajitura si as sta cu cineva, sub clar de luna, sa beau un pic de vin rosu…
As asculta muzica in continuu, sau nu stiu… As dormi sub clar de luna, cu tine in brate.
Imi placi. Nu cunosc pe nimeni, si te iubesc. Esti orasul meu, orasul care m-a adoptat neconditionat, orasul care-mi ofera cultura si distractie la orice ora din zi si din noapte, orasul care ma protejeaza si care ma iubeste…
Esti capitala mea, si a tuturor, si eu te apar, pentru ca te iubesc asa cum esti. Imi plac trotuarele tale in permanenta refacere, si blocurile noi, care apar din senin si din caramida, barurile zgomotoase si suporterii nebuni, baietii cool care merg cu mobilele urland prin RATB, fetitele de cartier cu cerceii pana la buric si fusta pana la sani.
Imi plac parcurile tale, verzi si galagioase, si magazinele de pe Calea Victoriei, imi plac aeroporturile, pentru ca nu sunt langa noi, si cersetorii de la Gara de Nord.
Imi place sa ies in fusta, sa ma admiri de jos in sus, si sa mananc inghetata intre Unirii si Romana, unde sunt toate magazinele alea mici cu haine ieftine si relative urate.
Imi place sa te calc in picioare cu sandalele mele cu toc, sa te calc in picioare cu cizmele mele cu toc, sa imi scutur parul deasupra ta si sa ma plimb in parcul din fata Casei Poporului.
Imi place sa joc fotbal in Parcul Izvor si sa dansez salbatic in Club A, sa ma plimb prin Politehnica, iar pe linia lui 601 imi place sa mearga soferul repede, iar eu sa ascult Open Your Eyes de la Snow Patrol, in timp ce-mi imaginez ca eu conduc cu 150 la ora.
Acum ascult Blink 182 – I’m Lost Without You. Imi imaginez ca viata mea de aici e noua si e buna. Imi imaginez ca oamenii pe care ii stiu acum ar putea fi totul in viata mea. Imi imaginez ca am ajuns unde trebuie si ca nu trebuie sa-mi mai fac griji…
Trebuia sa ma sune tata azi. Evident, n-a facut-o. Nu ca m-ar fi mirat gestul asta, doar ca voiam sa-mi dea bani. Da, stiu, sunt o superficiala si o materialista. So fvck me!
Am facut un dus, sa-mi alung nervii. Am stat in halatul meu de baie, ala oribil, mare si pufos. Colega mea tine neaparat sa ma informeze despre niste chestii de care oricum nu-mi pasa.
Zahar nu mai am, nu pot sa-mi fac cafea.
Cola nu mai am.
De bere nu am bani si sincer nici chef.
Toata viata e o tampenie. De ce naiba n-am bancomat in camera?!
Mananc o bucatica de ciocolata – nervii tot nu trec…
Ma gandesc sa-mi dau jos halatul. Imi dau jos halatul si raman in chiloti – da, am zis chiloti? Ce, tu nu porti? Ma duc langa geam, sa il mai deschid un pic. Cineva m-a vazut la geam. Fvck you too! Ce te uiti ca idiotul?
Ma uit la cladirea din fata mea – “fata mea” e mult spus. Peste drum de mine, de partea cealalta a Dambovitei, se construieste de la inceputul anului ceva… Zilnic ma uit pe geam, sa vad cum merge treaba pe acolo. Parca mai pun aia un etaj pe zi. Da-i dracu’, oricum. Nu-mi pasa. Ciocolata e buna rau. E dulce.
Am nervi. E prea cald. Tata nu ma suna si ma gandesc sa incetez cu tampenia asta de blog. Vreau cercei!
Imi aduc aminte sa ma imbrac. Arunc un tricou pe mine si o pereche de pantaloni…
Exista unii artisti care ma fac sa visez la cum ar fi daca ar canta cineva (cineva special, desigur, pe care sa-l cunosc si sa-l iubesc) cantecul acela si in fiecare vers s-ar simti si s-ar citi doar numele meu. Jason Mraz e unul din artistii aceia.
You’ve got the best of both worlds
You’re the kind of girl who can take down a man, (asta mi s-a reprosat, si nu o data)
And lift him back up again (asta nu mi s-a reprosat, dar am vazut-o si observat-o eu)
You are strong but you’re needy, (chestia asta n-a vazut-o multa lume… si e trist… unii ar fi trebuit sa vada)
Humble but you’re greedy (da, sunt lacoma, pentru ca vreau din ce in ce mai multe de la un om (atentie, atentie, atentie))
Based on your body language,
your shouted cursive I’ve been reading (aici nu mai stiu daca e vorba de mine… :)))
You’re style is quite selective, (pentru ca cica as fi pretentioasa…)
though your mind is rather reckless (… dar tot mi se reproseaza ca nu sunt atenta….)
Well I guess it just suggests
that this is just what happiness is (asta as zice si eu, draga Jason… dar cine e de acord cu noi?)
Hey, what a beautiful mess this is
It’s like picking up trash in dresses (nu stiu daca as avea curajul sa fac asta, dar macar sa urc muntele intr-o rochie rosie… :))
Well it kind of hurts when the kind of words you write
Kind of turn themselves into knives (multa lume (adica vreo 2-3 oameni) s-au simtit amenintati de cuvintele mele scrise…)
And don’t mind my nerve you can call it fiction (been there, doar ca acum recunosc cand e vorba de “tine”)
‘Cause I like being submerged in your contradictions dear (oh, please be! :D)
‘Cause here we are, here we are
Although you were biased I love your advice
Your comebacks they’re quick (oh… are they? :-s)
And probably have to do with your insecurities (oh… do they? :-s)
There’s no shame in being crazy, (bine ca mi-ai spus :D)
Depending on how you take these
Words that paraphrasing this relationship we’re staging (are we staging something here?)
And it’s a beautiful mess, yes it is
It’s like, we are picking up trash in dresses
Well it kind of hurts when the kind of words you say
Kind of turn themselves into blades (yes, it hurts… )
And the kind and courteous is a life I’ve heard
But it’s nice to say that we played in the dirt (mai jos de dirt nu prea are cum sa fie… )
Cause here, here we are, Here we are
Here we are x7
We’re still here
And what a beautiful mess this is
It’s like taking a guess when the only answer is yes
And through timeless words in priceless pictures
We’ll fly like birds not of this earth
And tides they turn and hearts disfigure
But that’s no concern when we’re wounded together
And we tore our dresses and stained our shirts
But it’s nice today, oh the wait was so worth it (and this is pure genius! I love this guy!)
Obsesia mea e melodia de la tine, ruleaza in continuu pe fondul unui curs sau pe fondul vreunei carti ciudate. Momentan, cartea e Psihokillers. Muzica se aliniaza perfect cu tema cartii. Simt cum spiritul meu se balanseaza intre trecut si viitor, iar trupul meu nu face decat sa se uite.
I move up and down.
Wait. They don’t love you like I love you.
Obsedant. Obositor. In continuu. Doare. Trece.
Zapuseala ma ineaca. Cafeaua mi s-a terminat.
Obsesia continua sa ma macine. Ochii de diavol se transforma in mintea mea, si acum surazi ca un inger. Totul se transforma in mine, langa mine, in tine, in jurul tau. Decorul e ciudat de rosu, mov si alb, zici ca hibernam impreuna, dar totusi nu esti aici.
Uit de unde am plecat. Obsesia nu ma mai ajuta sa-mi revin si in continuare ma transform in femeie…
I move up and down.
Wait. They don’t love you like I love you.
Obsesiv, revin la ea. Revin la tine. Revin la ce stiu eu mai bine. Aerul de afara nu mai e suficient… Viata nu mai e suficienta. Fumul nu-mi mai ajunge. Devin alta, petala cu petala. Nota cu nota, muzica se desprinde din tonul ei obsesiv. Ma invaluie. Intra in mine. Ma cuprinde. Ma schimba. Parca ai fi tu langa mine.
Uit de unde am plecat. Am uitat si unde trebuia sa ma duc. Ma uit in oglinda. Esti acolo si deodata imi zic ca am ajuns unde trebuie…
Muzica. Ascult muzica. E aceeasi melodie, e de ieri in continuu in capul meu. Mintea ma poarta inainte si inapoi. Se misca totul in ritmul muzicii. Cand sunt cu tine, melodia ma face sa explorez cat mai mult din tine, sa vreau sa te miros, sa vreau sa te sarut, sa vreau sa te ating. Cand nu sunt cu tine, imi trezeste exact acelasi sentiment.
Ma plimb inainte si inapoi. As plange, pentru ca mi se face dor de tine. As rade, pentru ca stiu ca o sa te vad in curand. Sunt fericita si e simplu. Viata e de acum simpla. Nimic nu doare, nimeni nu uita. Tacerea nu mai e brusca, si vine ca o binecuvantare. Ploaia de cuvinte tine de cald, e ca o patura intre noi. Mana ta se plimba pe mine, ma vede ca pentru prima data. Cearsaful tau rosu e ca iarba sub mine, e moale si pe pielea mea se face verde. Cerul de afara e tot rosu si draperia ta e trasa. De afara nu intra nimic aici, e ca un univers separate. Durerea, lacrimile, cuvintele, acuzele si reprosurile stau departe de noi. Ma simt ca acasa, totul e cald si bine, asa ca te rog sa-mi mai faci o cafea. Daca se poate, tot rosie.
Muzica e in capul meu. E aceeasi melodie. Castile s-au plictisit de ea, eu nu m-am plictisit de tine. Nici de patura ta. Nici de cearsaful tau. Nici de cafeaua ta, chiar daca nu e rosie. Azi sunt fericita cu cateva lucruri rosii, unul alb, unul mov si o cafea ne-rosie. Mirosi a mine. Ma intreb daca si eu miros a tine. Abia astept sa te vad din nou, ca pentru prima oara. De-abia astept sa vad daca m-ai pastrat si daca am ramas tot acolo unde am fost si ieri, si alaltaieri. Parca abia a inceput lumea…
I don’t know what I’ve done
Or if I like what I’ve begun
But something told me to run
And honey, you know me
It’s all, or none
There were sounds in my head
A little voice is whispering
That I should go, and this should end
But then I found myself listening
Cuz I don’t know, who I am, who I am without you
All I know is that I should
And I don’t know if I could stand, another hand upon you,
All I know is that I should
Cuz she will love you more than I could
She who dares to stand where I stood
See I thought love was black and white
if it was wrong, or it was right
But you aint leaving without a fight and I think I am just as torn inside
Cuz I don’t know, who I am, who I am without you
All I know is that I should
And I don’t know if I could stand, another hand upon you,
All I know is that I should
Cuz she will love you more than I could
She who dares to stand where I stood
And I wont be far from where you are if ever you should call
You meant more to me than anyone I ever loved at all
But you taught me how to trust myself
And so I say to you…
This is what I have to do
Cuz she will love you more than I could
She who dares to stand where I stood
She who dares to stand where I stood
