Mai 26th, 2008 by breathemein

Habar n-ai cat ma indispune seara fara tine. Nu stii cum e sa n-ai cu cine sa schimbi o vorba si cu cine sa bei o cafea amara. Nu stii cum e sa fii singur, sau sa fii singur langa cineva.

Chiar si cand esti langa mine, sunt atat de trista si de singura, toate cuvintele tale suna a bataie de joc si nu stiu cum sa inteleg toate sunetele care-ti parasesc gura.

Pari un pacatos si un mincinos, dar cu toate astea, nu ma pot abtine sa nu ma gandesc cat de mult imi place sa te aud vorbind, sau cat de mult imi place sa ma tii in brate si sa ma saruti, ocazional, pe gat…

Vreau sa ma alinti si sa-mi spui ca-ti place sa stai cu mine, desi stiu ca nu-ti place sa faci niciunul din lucrurile astea.

Imi pare rau, simt ca devin o povara, sunt un pic in plus in viata ta agitata, mult mai bogata decat existenta mea monotona.

Vreau sa-ti apartin, si tu nu ma vrei. Vreau sa te tin in brate, si sa ai grija de mine, macar o data. Vreau sa fiu a ta, dar tu nu ai ochi pentru mine. De ce?

Fiecare por si atom si molecula din mine tipa “vreau sa fiu a ta, vreau sa iti apartin, sa simt cum mana ta trece peste spatele meu, sa simt cum viata ta se leaga de a mea printr-o simpla atingere, cum fiecare gand al nostru e unit de aceasta acceptare tacita a faptului ca suntem doi”.

Vreau sa nu te vad cum fiinta ta se disipa in jurul meu, ma invaluie in timp ce ma ignora, ma respinge in timp ce ma atrage, nu ma vrea, pe cand eu o vreau intreaga…

Vreau sa nu ma mai faci sa ma simt ca o adolescenta idioata, sa nu ma mai simt ca un copil mic si prost in viata ta.

Un copil care face stricaciuni, care ti se pare foarte dragut, dar pe care nu-l poti iubi si nu-l vrei alaturi.